Mesageri ai cântecului popular
Mariana Anghel
Dacă am început această rubrică cu preotul Doinel Puiu Mărgineanu, vorbind despre cântecul popular în cele două articole publicate, consultându-mă cu acesta m-am gândit să scriu şi despre alţi solişti care păstrează cu sfinţenie cântecele vechi, bătrâneşti. M-a revoltat faptul că în magazinele de vânzare a casetelor şi CD-urilor, rar întâlneşti solişti vocali de muzică populară care au transmis, atât pe undele radiourilor, cât şi pe cele ale televiziunilor, melodii care să fie considerate perle pentru noi şi să fie păstrate în Fonoteca de Aur a Radioului şi a Televiziunii Române.
Dau un singur exemplu. Într-una din zile, mă aflam la Arad şi intru într-un astfel de magazin; mă uit în stânga, mă uit în dreapta, vânzătorul mă vede şi mă întreabă ce doresc. Îi răspund tot cu o întrebare: dacă are CD-uri cu Achim Nica, Iosif Ciocloda, Sonia Vlaicovici, Dumitru Chepeţan, Dumitru Botoşan, Ana Pacatiuş etc. Îmi răspunde sec: ,,Nu avem!”. Mă uit în jurul meu şi văd CD-uri şi casete care poartă tot felul de titluri, de genul ,,Florile Banatului”, ,,Greii muzicii populare”, ,,Cei mai buni dintre cei buni”, ,,Regele, Regina”. M-am întrebat şi l-am întrebat şi pe vânzător, cine a dat aceste titluri, ce specialişti muzicologi sau alţi cunoscători au hotătât aceste titluri? Nimeni, stimaţi cititori, nu mai este nicio rânduială în acest domeniu, nu mai avem specialişti care să facă ordine în folclor! Asemenea chioşcuri se găsesc în toată ţara. De aceea, încercăm să vi-i aducem, măcar spre amintire, pe coloşii muzicii populare din diferite zone etnofolclorice ale ţării. Azi o prezentăm pe hunedoreanca Mariana Anghel.
Mariana Anghel s-a născut în 16 mai 1966, la Călanul Mic (4 km de Călan), judeţul Hunedoara. Cu toată apropierea de oraş, aici tradiţiile se păstrau încă neschimbate de sute de ani, dar mai ales exista şi se simţea preţuirea valorilor. De la oamenii din sat a învăţat că trebuie să respecte legile naturii, legile strămoşeşti nescrise, tradiţiile şi datinile în care îşi duceau existenţa oamenii din satele ardelene.
Mariana Anghel a început să cânte din copilărie. A fost ajutată de fratele său mai mare cu cinci ani, care a înscris-o la un concurs de muzică populară în oraşul Călan. Combinatul Siderurgic de acolo avea un ansamblu puternic, foarte cunoscut în zonă. Reuşind la acest concurs, a devenit solistă a acestei formaţii artistice. La început a cântat cu fratele său muzică folk, muzică uşoară şi rock, pentru că fratele său avea o trupă de muzică rock, care se numea ,,Poseidon”. Era îndrăgostită însă de cântecul popular al Mariei Tănase şi Sofiei Vicoveanca. O fascina teatralitatea şi eleganţa lor ţărănească de pe scenă. A început apoi să culeagă folclor, o adevărată comoară de cântece. A obţinut multe premii cu prilejul participării la festivaluri de muzică populară. Un asemenea festival a avut loc la Orşova, unde a fost remarcată de Televiziunea Naţională şi de Radiodifuziune.
Cu un cântec de joc şi un colind religios, a luat Marele Premiu la un alt festival, tot în Mehedinţi. Imediat după aceea, a făcut întâia filmare la Televiziune, la primele ediţii ale emisiunii ,,Tezaur Folcloric”, a Mărioarei Murărescu. Avea pe atunci doar 16 ani. Din acel moment, a început să fie tot mai mediatizată. Era mereu invitată la Bucureşti, dar de fiecare dată mergea însoţită de mama sa, ea fiind încă minoră. După ce a terminat liceul la Călan, a urmat Facultatea de Etnomuzicologie la Universitatea Hyperion din Bucureşti.
Din 1980 este membră în Organizaţia Mondială de Folclor. Sunt 135 de ţări afiliate acestei structuri, care are ca scop păstrarea tradiţiilor, prin derularea unor proiecte culturale şi umanitare.
Mariana Anghel a făcut o adevărată pasiune pentru costumele autentice. Costumul alb-negru, impus altădată de severitatea regimului austro-ungar, a fost costumul uzual al locuitorilor satelor ardelene. Înainte, oamenii se cunoşteau că-s din alt sat şi în funcţie de hainele purtate, după motivele de pe cămaşă ori pliurile de pe opreg. Ca semn distinctiv al costumului ardelenesc, de oriunde ar fi el, este tricolorul românesc cusut la gât, la mânecă sau la cingătoare.
Multe cântece, colinde laice şi religioase, culese din zonă, cu care a alcătuit un material deosebit, le-a imprimat şi editat la Electrecord. Îşi doreşte cu tot dinadinsul ca următoarele albume muzicale să umple cu iubire şi pace spaţiul din sufletele românilor.
Ştefan ISAC
