Măsuratul oilor, unul dintre cele mai importante momente din calendarul popular, a căpătat de-a lungul timpului o semnificaţie deosebită, transformându-se într-o adevărată sărbătoare pastorală.
Acest obicei tradiţional străvechi a rămas până în zilele noastre o sărbătoare pastorală ce are loc în luna mai, odată cu formarea stânelor. Este un obicei cu multiple conotaţii – economice, sociale, estetice, distractive –, la care participă întreaga obşte a satului, fiind un prilej de sărbătoare pentru toţi locuitorii săi. El s-a păstrat de-a lungul timpului tocmai pentru că stabileşte echitatea muncii oierilor, instaurându-se astfel o bună înţelegere între ciobanii aflaţi în ortăcie. Acum, în acest cadru sărbătoresc, original şi pitoresc, se desfăşoară, după tradiţii seculare, întâiul muls al oilor, consemnându-se drepturile la cota-parte din produsele lactate (brânză, caş) ale fiecărui proprietar de oi.
De câţiva ani, această manifestare are loc, în funcţie de starea vremii, după data 10 mai.
Măsuratul oilor este precedat de unele activităţi practice (închiderea ţarinilor, construirea sau repararea stânelor, înţărcatul mieilor, alegerea oilor sterpe, tunsul oilor şi al berbecilor), precum şi de activităţi cu caracter juridic (asocierea proprietarilor de oi, însemnarea oilor, angajarea ciobanilor, arendarea suprafeţelor pe care se va păşuna, plata păşunatului etc).
Înainte ca oile să fie adunate în turmă, acestea se tund de către proprietari, se despart de miei şi de berbeci, se înseamnă în urechi legând ciucuri de lână colorată sau cu plăcuţe ştanţate.
Oile sunt adunate în turmă cu o zi-două înaintea zilei de măsurat, care este anunţată din timp. În această zi, toată suflarea satului se pregăteşte pentru a participa la sărbătoare. Femeile pregătesc mâncăruri speciale (drob de miel, friptură, sarmale, cozonaci, ouă roşii etc.), iar bărbaţii au grijă ca băutura să fie suficientă. Către amiază, pot fi văzute grupuri de săteni îmbrăcaţi în costume de sărbătoare îndreptându-se către stână. Comuna Băuţar, fiind mai mare, pe raza ei se află organizate mai multe stâni. Ajunşi la stână, gospodarii îşi aşteaptă oile duse la păşunatul de dimineaţă. După intrarea oilor în strungă şi închiderea acesteia, se derulează ceremonialul de început al păşunatului, ceremonialul ,,tămâierii”, şi de rostire a rugăciunii ,,Tatăl nostru”, pentru a cere ajutorul şi protecţia Domnului. Apoi, fiecare gospodar îşi alege oile din turmă pe care le mulge separat. Laptele obţinut se duce la colibă, pentru a fi măsurat, această operaţiune fiind făcută în vase speciale din lemn. În urma ,,măsurării” laptelui obţinut de la oile fiecărui sătean, acesta ştie ce cantitate de brânză urmează să primească. Fruntaşul, cel care avea cel mai mult lapte măsurat, era sărbătorit şi respectat de toţi.
După ,,măsurat” urmează ospăţul ritual, pe pajiştea din imediata apropiere a stânei. Pe iarba verde se întind ştergare şi covoare pe care se aşază bunătăţile culinare pregătite special pentru acest moment festiv. Gruparea sătenilor pe pajişte se face în funcţie de gradul de rudenie, de vecinătate sau de prietenie. După aceea, sătenii se ospătează într-o atmosferă plină de voie-bună, obişnuind a-şi trimite câte ceva unii altora (pahare cu băutură, ouă roşii, bucăţi de drob etc). Cât timp durează această masă câmpenească, ciobanii prepară, în stână, primul caş. Apoi, urmează împărţirea, în mod egal, a primului caş şi consumarea sa rituală.
De cele mai multe ori, sosesc muzicanţi tocmiţi de unul dintre gospodari, ziua terminându-se cu o adevărată petrecere.
Pr. Romulus FRÎNCU
