Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiul Caransebeş a găzduit luni, 23 aprilie, vernisajul expoziţiei „Meşteşuguri tradiţionale din Banatul de Munte şi de Câmpie”. Acţiunea constituie o continuare a celei organizate în luna august a anului trecut de instituţia muzeală din Caransebeş, în colaborare cu Muzeul de Istorie şi Artă Plastică din Lugoj, desfăşurată atunci de municipiul timişean. „Vreau să vă spun că astfel de acţiuni comune vor continua, chiar dacă există diferenţe fizico-geografice între Lugoj şi Caransebeş. Dacă aruncăm o privire retrospectivă în istorie, aici a existat o marcă de graniţă după cucerirea de către turci şi transformarea în paşalâc, respectiv Banatul de Lugoj şi Caransebeş. Mai mult, coborând în istorie, aflăm că în această zonă funcţiona teritoriul anticului Tibiscum. Concluzionăm, spunând că acest spaţiu a avut o dezvoltare unitară încă din perioada antică”, a spus Răzvan Tinca, directorul Muzeului lugojean.
„Expoziţia se vrea a fi o pledoarie asupra salvării spiritualităţii tradiţionale bănăţene, fie din Banatul de Câmpie sau din Banatul Montan, într-o perioadă în care această spiritualitate tradiţională înseamnă, din păcate, din ce în ce mai puţin pentru noi toţi, dar în special pentru generaţiile secolului XXI. Ca o etalare a ceea ce însemnat Lugojul de odinioară, ca vechi centru tradiţional de meşteşuguri, expunem aici cojoace mari din blană de oaie, dar şi cojocele. Toate exponatele noastre au fost executate în atelierele de cojocărit lugojene, deloc puţine, dacă ne gândim că, la începutul secolului XX, în Lugoj existau 19 ateliere de cojocărit, în condiţiile în care, conform arhivelor, în 1875 aici erau cinci meşteri cojocari şi argăsitori”, a spus Daciana Vuia, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie şi Artă Plastică din Lugoj.
Mulţumind colegilor care i-au fost alături la realizarea expoziţiei, Carmen Neumann a declarat că tradiţia este moştenirea lăsată nouă de strămoşi. „Este materializarea eforturilor şi a înţelepciunii lor, este averea noastră. La poalele muntelui, pe coastele dealurilor sau în plină câmpie, satul bănăţean adăposteşte, de multe ori, o istorie nescrisă, dar transmisă din tată în fiu, al cărei ecou este ţăranul, truditor al pământului, dar şi păstrător al unor meşteşuguri, pe cât de frumoase, pe atât de bogate. Omul a produs întotdeauna pentru a supravieţui, pentru a-şi asigura existenţa, pe cât posibil, într-un mod confortabil. În fiecare casă a existat câte un meşter popular”, a mai spus Carmen Neumann, care a ţinut să amintească doi dintre ultimii păstrători ai tradiţiei, care, cu mâinile lor, au înnobilat materia: olarul Ionică Stepan şi cioplitorul Ionel Sălăjan, care au încercat să transmită generaţiilor viitoare meşteşuguri tradiţionale, care nu reprezintă altceva decât evoluţie şi creativitate.
Expoziţia va fi deschisă publicului spre vizitare până în data de 20 mai.
La acţiune au participat nu numai directorii celor două instituţii de cultură din Lugoj şi Caransebeş, ci şi consilieri judeţeni, muzeografi şi pasionaţi de istorie.
Carmen SENCO
