Despre copii se pot rosti şi scrie multe şi frumoase lucruri de suflet, pline de firească şi caldă nostalgie.

Lumea văzută cu ochii copiilor ia proporţii hiperbolice, iar spaţiile se dilată.

Marea contribuţie pe care copiii de pe toate meridianele o pot aduce în nobila cauză a păcii planetare, a unei lumi mai generoase şi mai fericite, este aceea de a fi mereu prezenţi în conșţiinţa adulţilor, de a fi argumentul suprem al fiecărei decizii luate de cei mari în problemele presante ale lumii de azi.

Conflictele locale îndoliază zilnic sufletele mamelor din zonele fierbinţi ale Terrei, iar pe întinsele arii ale subdezvoltării, tot zilnic, inimile a circa 50.000 de copii încetează să bată din cauza foametei sau a unor maladii cărora medicina le-a descoperit remediile, dar aceste remedii presupun fonduri pentru ocrotirea sănătăţii de care majoritatea ţărilor Lumii a treia duc o acută lipsă. Războaiele dezlănţuite întinează orizontul copilăriei, ce ar trebui să fie senin şi luminos.

S-a calculat că, la fiecare bătaie a inimii noastre, undeva în lume o nouă inimă, inima unui copil, începe să bată. Dar mulţi, nepermis de mulţi copii ai acestui pământ deschid ochii într-o lume care le este potrivnică, o lume care nu îşi poate permite să perpetueze peste pragul celui de-al treilea mileniu al existenţei sale gravele probleme care o confruntă chiar şi în prezent. Omenirea trăieşte, fără îndoială, momentul unor decisive opţiuni.

Cu realism şi luciditate, şi cu gândul mereu îndreptat spre visele, aspiraţiile şi interesele fireşti ale tuturor copiilor, complicatele ecuaţii ale unui prezent dificil îşi pot afla soluţii de o maximă simplitate, în esenţă acestea însemnând viaţă, armonie, prosperitate. Totul să fie un îndemn la raţiune, la ocrotirea vieţii, a valorilor şi frumuseţilor ei. Nu este prima dată când copilăria reprezintă vocea adevărului.

Doinel Puiu MĂRGINEANU