Aceasta este părerea avocatului Ion Rada, noul proprietar al Motelului „Tibiscum” din Caransebeş
Până în urmă cu aproximativ un deceniu un adevărat simbol al Caransebeşului, Motelul „Tibiscum” s-a degradat până când a ajuns o adevărată ruină. De curând, la clădire a început să se lucreze, şi asta de când ea a intrat în proprietatea lui Ion Rada, un avocat din municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului. Suprafaţa construită a motelului este de 2.650 de metri pătraţi, clădirea are patru nivele, 40 de camere, restaurant, discotecă, precum şi alte dependinţe.
În ceea ce priveşte viitorul, noul proprietar s-a gândit la mai multe alternative, însă nu s-a hotărât încă la o destinaţie anume, iar referitor la nume, îl va păstra, cu siguranţă, deoarece „Tibiscum” este un brand.
Ion Rada recunoaşte că, atunci când a luat contact cu imobilul, a găsit acolo un dezastru: clădirea în stare de paragină, buruieni şi arbuşti care au crescut haotic, clădirea fiind ascunsă vederii. În prima fază, s-a trecut la defrişarea împrejurimilor, apoi la renovarea imobilului. A fost reparat acoperişul, astfel că acum nu mai plouă înăuntru, s-a făcut curăţenie generală în întreaga clădire, de unde s-au scos molozul şi mizeria, iar acum interiorul este curat, au fost evacuaţi „chiriaşii nepoftiţi”, după cum i-a numit Ion Rada pe oamenii străzii care îşi găsiseră adăpost acolo, aceştia dând dovadă de înţelegere şi plecând de bunăvoie, în prezent clădirea fiind sub pază. De asemenea, au mai fost montate jgheaburi pentru scurgerea apei de ploaie, pe casa scărilor au fost puse uşi noi, termopan, iar fostul minibar a fost renovat în întregime – uşi şi geamuri –, el necesitând doar zugrăvirea pentru a putea fi locuit, în acest sens Ion Rada nefiind hotărât asupra viitoarei sale destinaţii. Totodată, a mai spus noul proprietar, au fost contractate utilităţile pentru întregul imobil, deoarece între timp au fost schimbate conductele de apă şi canalizare, fiind în faza de a se obţine autorizaţia de racordare la aceste utilităţi, s-au făcut demersuri pentru branşarea la energie electrică, iar acolo unde betonul s-a degradat, a început recondiţionarea acestor suprafeţe în curtea imobilului. Pentru viitorul apropiat, Ion Rada intenţionează să realizeze o împrejmuire provizorie a clădirii.
Având în vedere că este caransebeşean, l-am întrebat pe noul proprietar ce l-a determinat să facă această achiziţie, dacă este vorba despre o simplă investiţie imobiliară, sau un proiect de suflet pe care vrea să-l ducă la bun sfârşit. „Eu în localuri am intrat de puţine ori, fiindcă m-am ocupat mai mult de carte. Am fost, totuşi, la câteva nunţi în acest local, mi-a plăcut foarte mult, dar nu m-am gândit niciodată că acest imobil va intra în proprietatea noastră, a familiei mele. Suntem caransebeşeni, eu cel puţin am crescut aici, iar soţia vine de la Băile Herculane, a fost şi ea în acest local, şi ei i-a plăcut întotdeauna, însă sugestia cumpărării imobilului a venit din partea unui văr, care în repetate rânduri mi-a sugerat să investesc în această clădire. Lui i-a plăcut dintotdeauna, de asemenea i-a plăcut şi zona, aşa cum ne-a plăcut şi nouă, de altfel, dar el a fost cel care a insistat în permanenţă să cumpărăm acest imobil”, a spus Ion Rada.
Discuţia cu noul proprietar al Motelului „Tibiscum” a continuat în aceeaşi notă: întrebări şi răspunsuri. Ne-am interesat de ce trebuie să se gândească şi nu e hotărât să dea o destinaţie turistică imobilului. „În România se pare că două domenii sunt viabile în momentul de faţă: agricultura şi turismul. Ele se pare că reprezintă viitorul României. Eu am investit deja în agricultură, avem în proprietate câteva sute de hectare de teren, avem animale, avem o fermă, zic eu, bine închegată. Turismul reprezintă a doua variantă. Avem o casă la Băile Herculane, zestrea soţiei mele, mai avem una la Poiana Mărului, deci e posibil să ne orientăm şi spre turism. Încă nu ştim exact ce vom face în acest domeniu, spre deosebire de agricultură, unde ştim deja ce trebuie să facem”, a mai spus Ion Rada.
El are în proprietate o fermă în comuna Brebu, locul de unde provin părinţii săi, unde a moştenit de la bunicii dinspre partea mamei o suprafaţă de teren apreciabilă, dar a mai şi cumpărat pământ. Ion Rada a mai spus că are şi un mare număr de oi şi de vaci, iar în viitor vrea să pună bazele unei crescătorii de porci. El nu a accesat încă fonduri europene, dar spune că se gândeşte la modul cel mai serios să o facă. „Ne-am dori fonduri europene pentru modernizarea fermei, am vrea să modernizăm saivanele pe care le avem, avem şi depozite de cereale, pentru că între timp am cumpărat şi Baza de recepţie din comuna Brebu, care a aparţinut Comcereal-ului, însă aceasta este la nivelul anilor 1960. Între timp am mai reparat-o, am extins-o, dar nu se ridică la standardele dorite de noi. Se pare că se vor da fonduri şi pentru depozite de cereale, şi pentru crescătorii de animale. Din câte ştiu, în momentul de faţă se discută despre reconversia în pomicultură, şi chiar am vorbit recent cu fostul director al Staţiunii Pomicole din Caransebeş, care mi-a sugerat să înfiinţăm o pepinieră şi să facem reconversia terenurilor ocupate cu pomicultură, să venim cu o fermă pomicolă nouă”.
Investiţiile – a mai spus Ion Rada – sunt foarte mari, şi singura soluţie în acest caz rămân fondurile europene. La o fermă pomicolă modernă, la standarde avansate, cu anti-grindină, aşa cum sunt cele din Europa în momentul de faţă, hectarul costă între 25.000 şi 30.000 de euro. „Sunt sume mari, însă, pentru a putea face faţă concurenţei, trebuie să ne aliniem şi noi standardelor europene”.
În ceea ce priveşte desfacerea producţiei, Ion Rada ne-a spus că berbecuţii de la ferma din Brebu îi vând unor persoane care, la rândul lor, au autorizaţie pentru export. Reconsiderând situaţia, s-a născut ideea unei asocieri, în cadrul căreia să fie cumpărate utilaje moderne, autotractoare cu climă, aşa cum cer standardele europene, pentru a putea face ei înşişi comerţ internaţional, căutându-şi parteneri în străinătate, în vederea desfacerii producţiei proprii.
„Ne-am gândit şi la un abator, unul de mici dimensiuni, pentru zona noastră, pentru comerţul intern. De asemenea, ne-am gândit şi la o fabrică de lapte, una micuţă, tot pentru zona noastră. În plus, am luat în calcul ca ambele investiţii să le legăm cumva de turism”, a spus Ion Rada.
O problemă o constituie, însă, mâna de lucru. Din punctul de vedere al interlocutorului nostru, mulţi fermieri şi patroni se plâng că aceasta nu mai este calificată, de dorit lăsând şi seriozitatea oamenilor. „De curând, am văzut că la fermele moderne se urmăreşte înlăturarea muncii manuale, şi se vine în schimb cu mână de lucru puţină, dar înalt calificată, şi cu utilaje moderne. Deci, puţini oameni, dar bine plătiţi şi bine instruiţi. Chiar şi în aceste condiţii, ţăranul de rând îşi are rolul lui, şi când spun asta mă gândesc că în viitor vor apărea fermele de familie, în care, potrivit noii legislaţii, patru persoane, în familie, pot să aibă 20 de vaci, devine rentabil, sau o suprafaţă de teren de peste 10 hectare, devine rentabil… Şansa ţăranului de rând este de a se asocia, iar aceste ferme de familie vor primi subvenţii de 15.000 de euro, cu care au posibilitatea să se dezvolte, să se asocieze şi să devină mari”.
Sonia BERGER
