Verde-albăstrui, brun-gălbui, pete de culoare par să picure de pe muntele ce se pierde în zare spintecând orizontul. Cercetând fiecare colţ al muntelui în nenumăratele mele drumeţii, am încercat să privesc natura în oglindă. Faţa ei ascunsă e cea mai de preţ comoară a Universului.

Dar să privim pentru început o familie alcătuită din fiinţe omeneşti. Privită din exterior, este o comunitate alcătuită din câțiva membri, de exemplu, un copil, doi bărbaţi, unul matur, altul bătrân, două femei, una matură, alta bătrână. Privită în oglindă, cercetându-i forma interioară, fiecare membru ce vieţuieşte în familie îşi are rolul său bine definit, misiunea sa. Bunicii au grijă de gospodărie, de creşterea şi educaţia nepotului, urmaşul lor, cel care le va duce mai departe neamul. Părinţii muncesc pentru a-şi întreţine familia, a consolida locuinţa.

Să ne oprim pentru o clipă şi asupra familiei de albine. Albinele au o viaţă de familie foarte bine organizată.  Familia lor e alcătuită din albine lucrătoare, matcă şi trântori. Fiecare individ al familiei de albine are o misiune. Niciunul nu se pierde în amănuntele clipelor deşarte, preţuind şi făcând util fiecare moment. Albinele lucrătoare înţeleg cântecul florilor şi adună esenţa fiecărui paradis parfumat, dăruind mai apoi diamantele culese albinelor ce îngrijesc de stup. Doicile, o altă categorie a albinelor lucrătoare, hrănesc puietul, au grijă de larvele ce în a treia zi de la depunerea în celulă rup foiţele embrionare şi ies din ou, adică eclozionează. Matca şi trântorul îndeplinesc rolul de reproducere în viaţa familiei lor. După ce trântorul îşi finalizează misiunea, moare prin bunăvoinţa albinelor lucrătoare. Tot aşa şi omul, după ce îşi încheie misiunea în această lume este chemat să se bucure de veşnicie.

Acum, să privim natura, paradisul ce ne încarcă energetic şi ne face să strălucim odată cu fiecare răsărit de soare. Fiecare element al naturii, privit cu ochii exteriori, este o splendoare, toate elementele adunate, un curcubeu. În oglindă, privit din interiorul sufletului, fiecare element al naturii are o misiune.

Să pătrundem în casa codrului. O mulţime de arbori uriaşi, asemenea unor ziduri de catedrală, îţi fură pentru început privirea. Aceşti arbori sunt mugurii de viaţă ai pădurilor, fabrici de oxigen ale acestui univers terestru. Ei îşi îmbracă goliciunea cu muguri, mai apoi cu frunze, flori şi fructe. Fiecare mugur e o cale, o cale spre frunză sau floare. Fiecare frunză este o poartă spre viaţă. Câte insecte nu adăposteşte, câtă puritate nu oferă aerului, câtă strălucire nu oferă naturii! Fiecare floare e drumul spre roade. Ca să aduci roade, trebuie iniţial să te transformi. Fiecare transformare este o artă. Floarea în fruct, mugurul în frunze, toate în ochiul viu, plin de energie, al naturii.

Lacrima norilor ajută pădurii să îşi hrănească rădăcinile. Soarele ajută rădăcinile să aducă rod. Pământul le mineralizează cu cea mai aleasă hrană.

Pădurea, o catedrală de lumini, este casă miilor de insecte ascunse prin scorburi, miilor de păsărele ascunse printre frunze, miilor de animale pitite printre stânci, peşteri şi arbori. Fiecare element guvernat de pădure este mugurul ei pe care-l pregăteşte pentru eternitate. Întâi îşi coace mugurii cosmici, soarele pentru a-şi ţese pletele de arbori, luna şi stelele pentru fiorul de lumină al amurgurilor, mai apoi roua pentru firul de păr verde al luminişurilor, mai apoi îşi desăvârşeşte mugurii tereştri, arborii, căsuţe pentru micile vietăţi, oaze de viaţă pentru Univers, apele – energii vii ale infinitului, iarba – părul ce-i acoperă goliciunea, florile, podoabe de mare preţ.

Eu am gustat fiecare mugur de pădure şi am încrcat să mă hrănesc cu energia lui cea vie.

Pr. Ion TURNEA