Sâmbătă, 18 ianuarie, în sala Casei Culturale ,,Achim Nica” din Obreja a avut loc cea de a II-a ediţie a Festivalului Folcloric „Achim Nica”. Înainte, însă, de desfăşurarea acestui eveniment, prin mijlocirea familiei Maria şi Traian Garaş, de la ora 11, cel mai reprezentativ Ansamblu al judeţului, „Semenicul”, aparţinând CJPCPCT Caraş-Severin, a făcut o vizită la Casa de Bătrâni „Sf. Treime” din Glimboca, unde membrii acestuia au prezentat un program artistic pentru cele 80 de persoane care locuiesc acolo. Din discuţiile purtate cu părintele Nicolae Rădulescu, cel care a fost iniţiatorul şi sufletul înfiinţării acestui lăcaş, am aflat că în 30 mai 1999 (a doua zi de Rusalii), aici a fost pusă piatra de temelie de către PS Dr. Laurenţiu Streza, Episcop al Caransebeşului. Aşa se face că părintele Nicolae Rădulescu a luat legătura cu preşedintele Crucii Roşii din Republica San Marino, Raimondo Fattori, şi cu membrii acestei organizaţii, care şi-au arătat disponibilitatea de a colabora, inclusiv în proiectarea şi finanţarea acestui proiect de către Crucea Roşie din San Marino. Un mare aport în definitivarea lucrărilor şi l-a avut şi ministrul Ilie Sârbu, de loc din Ciuta. Aşezământul este la standarde europene şi funcţionează pe principiul autogospodăririi, având ateliere de tâmplărie, sculptură, mecanică, precum şi adăposturi pentru animale (oi, vaci, găini şi cai), eleşteu pentru peşte, fâneţe şi teren arabil în jur de 30 de ha. În anul 2003, aici s-a construit o biserică din lemn în stil autohton. Maicile şi surorile se ocupă atât de treburile gospodăreşti, cât şi de cele duhovniceşti, specifice vieţii monahale. Ele sunt ajutate de doamna preoteasă Florica Rădulescu. Casa de bătrâni oferă persoanelor îngrijite aici mai mult decât minumul necesar unui trai decent, necesar bătrânilor părăsiţi de familii, bolnavi sau cu venituri reduse. Peisajul şi atmosfera sunt deosebite. E linişte şi aerul curat de aici face bine la afecţiunile de inimă. Atât primirea artiştilor, cât şi spectacolul prezentat au fost la cotele cele mai înalte. Prezentator a fost Dan Liuţ, realizator de emisiuni folclorice la TV Banat. La buna desfăşurare a acţiunii au contribuit părintele Galaction Roiban, precum şi toţi angajaţii Casei.

La ora 15, la Obreja a avut loc Simpozionul „Achim Nica, un doinitor de excepţie al Banatului”. Pe marginea acestei teme au luat cuvântul primarul Petru Pop, prof. Gheorghe Ţunea, ing. Ionesie Ghiorghioni – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, prof. Gelu Stan, senatorul Ioan Purec, deputatul dr. Dan-Laurenţiu Tocuţ, poetul şi jurnalistul Vasile Todi, soliştii vocali Elena Jurjescu Todi, Traian Barbu şi Ştefan Isac, dr. Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, dr. Aurora Gherman, dr. Adrian Ardeţ, directorul Muzeului caransebeşean, prof. George Groza, prof. Ana Zeicu, dr. Paul Purea, prof. Ion Murariu Cubin (nepot al răposatului), prof. univ. dr. Ion Vela. La simpozion au participat consilieri ai comunei Obreja, oameni de cultură din zonă, familia răposatului şi alţi prieteni şi apropiaţi de-ai lui Achim Nica.

Toţi cei care au luat cuvântul l-au felicitat pe primarul Petru Pop şi pe cei care s-au implicat în organizarea acestui festival. În continuare vom reda câteva idei exprimate de cei prezenţi, legat de această temă. Aş începe cu profesorul şi dirijorul Gelu Stan, care a subliniat că sunt puţine cazurile în care numele unui om este strâns legat de realitate. Şi pentru că foarte multă lume a spus că Achim Nica a fost un interpret, asta face ca numele lui să fie sinonim cu Doina, fiindcă el s-a născut cu darul de a doini, nefiind un doinitor făcut. Diferenţa este foarte mare, a spus Gelu Stan. Atunci când Achim Nica a început să cânte, a simţit că doina este cea care-l va reprezenta, lucru mărturisit de el însuşi. Având, de mai multe ori, ocazia de a fi alături de doinitor pe scenă – şi, ca o paranteză, când cântau Achim Nica şi Mariana Drăghicescu el se oprea pur şi simplu din dirijat –, l-a simţit de fiecare dată cum trăieşte, intens, momentul doinei. Cântecul era întotdeauna un moment de respiro pentru el, înţelegea doina şi cum trebuie ea cântată printr-un har. A ştiut s-o lege frumos cu cuvintele, adevăratele imagini fiind date şi de textele pe care le interpreta. „Achim Nica niciodată nu a cântat o doină care să înceapă de la un sunet înalt şi care să coboare spre un sunet mai grav. În versurile doinelor lui Achim Nica primele două au creat un tablou, şi pentru a mă face înţeles am să dau exemplu La Obreja într-o grădină, A prins dorul rădăcină, sau Săraci cărările mele, Cum creşte iarba pe ele. Achim Nica a pus atâta suflet în fiecare sunet pe care-l scotea, încât ne impresiona pe toţi”, a mai spus Gelu Stan. Niciodată – a mai adăugat vorbitorul – nu l-a auzit pe Achim Nica să interpreteze o doină la fel, pentru simplul motiv că marele interpret aşa a simţit că trebuie s-o facă.

Dr. Paul Purea, un om plecat de 24 de ani în Germania, a participat la simpozion la invitaţia prof. univ. dr. Ion Vela. „În cadrul muzicii, Doina este un segment extraordinar de încărcătură şi fiori, bunătate şi simţ artistic, iar unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai doinei noastre româneşti a fost Achim Nica. Dumnezeu să-l ţină acolo mereu cu corzile vocale extraordinare, bine pregătite spre fiorul muzicii noastre, şi de ce nu, din când în când, să coboare şi aici la noi, pe pământ, să ne dea bunătate şi să ne încânte existenţa, şi pur şi simplu să ne facă mai buni”. Dr. Paul Purea a mai spus că, văzând ce se petrece azi, părerea sa e că, după o vreme, românii îşi vor pierde identitatea, dacă nu se vor schimba. „Să facem din Obreja mai multe Obreji în România, iar din Achim Nica un nucleu şi un simbol de adevărată trăire şi simţire naţională, fiindcă doar astfel ne vom coagula. Şi fiindcă în sală sunt politicieni şi oameni de cultură, trebuie să facem şi altceva, să fim oameni ai artei, să facem schimbări în bine pentru poporul nostru. Să spunem copiilor şi generaţiilor viitoare ce înseamnă Doina”.

Cei doi parlamentari, Dan-Laurenţiu Tocuţ şi Ioan Purec, au mărturisit că sunt iubitori de doină şi folclor, şi au salutat iniţiativa primarului Petru Pop de a-l aniversa pe cel mai mare doinitor al Banatului, şi nu numai. Din discursurile lor s-a desprins ideea că deosebit de important este să nu ne uităm trecutul şi să nu ne pierdem identitatea. De asemenea, au mai fost lansate două iniţiative care pot fi puse în aplicare: organizarea unui festival cu doine româneşti, acţiune în care se pot implica Primăria, Consiliul Judeţean, prin CJPCPCT Caraş-Severin, Casa de Cultură din Caransebeş, inclusiv Ministerul Culturii, iar alta ar fi aceea ca în şcoli să se predea obiceiurile fiecărei localităţi, punându-se accent pe doine.

Ziaristul şi poetul Vasile Todi, director la „Scrisul bănăţean”, revistă trimestrială a Uniunii Jurnaliştilor din Banatul Istoric, a menţionat că a revenit în cea mai frumoasă parte a Banatului, a Caraşului, la Obreja. „Văzând numărul mare de personalităţi prezente la această manifestare, cred că trebuie să facem un efort de a readuce identitatea, spiritul bănăţean, acolo unde merită să fie. Aici, pe pământul Banatului, fără niciun fel de discriminare, trebuie să ne socotim bănăţeni, prin muncă, prin răbdare. În Ţara Banatului vom putea face din nou ca fiecare frunză de dud să se preschimbe, ca odinioară, într-o rochie de mătase. Doina bănăţeană, atunci când este interpretată de artişti înzestraţi cu har divin, poate îmblânzi orice mâhniri”, a spus Vasile Todi.

Aş continua cu câteva idei ale colegei noastre Elena Jurjescu Todi, idei la care subscriem şi noi, cântăreţii care am fost în sală, Traian Barbu şi subsemnatul. Elena spunea că din discuţiile purtate cu Nana Achim, discuţii pe care mi le relatase şi mie, a înţeles că doinitorul era foarte nemulţumit de stilurile şi moda care au revenit mai ales după 1989. La o nuntă sau petrecere – spunea Nana Achim –, el cânta atunci când mesenii mâncau, şi nu cânta oricum, ci de parcă ar fi fost pe scenă, chiar şi cinci melodii dacă era necesar, şi mai povestea că atunci când nunta ieşea afară, cântau muzicanţii. Azi – a spus Elena Jurjescu –, unii dintre interpreţi, mai ales aceia care nu prea doinesc, au schimbat regulile: cântă câte o oră, cântece de joc, până scuipă sânge, deoarece instrumentiştii se schimbă cu rândul. Achim Nica a fost un doinitor şi va rămâne pionierul Doinei. A făcut parte din generaţia de aur, a fost iubit în toată ţara, îndeosebi în Ardeal, unde, fiind prezent alături de el într-un spectacol, oamenii se strânseră în jurul lui, puneau mâna pe el şi nu le venea să creadă că este Nana Achim în carne şi oase. Vorbitoarea a mai spus că, după părerea ei, mass-media putea să facă mai mult pentru Regele doinei bănăţene, singura Elise Stan şi cei de la Timişoara, care au ţinut foarte mult la Nana Achim, făcând excepţie. „Dacă la Slatina Olt este un festival de doine şi balade, de ce nu ar fi unul şi la noi, în Banat, deoarece cum cântă bănăţeanul doina, nu o cântă nimeni”, a spus în final Elena Jurjescu.

De la ora 17, s-a desfăşurat un spectacol folcloric în care au evoluat Ansamblurile „Semenicul” al CJPCPCT Caraş-Severin, „Iedera” al Casei de Cultură Oţelu Roşu, „Gugulanul” al Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, şi „Bobocii Banatului”, precum şi soliştii vocali Ramona Viţa, Ana Munteanu, Elena Jurjescu, Mihaela Petrovici, Daniela Văcărescu, Maria Garaş, Traian Barbu, Ştefan Isac, Delia Mirabela. Conducerea muzicală a fost asigurată de Petrică Viţa, coregrafia – Nistor Ghimboaşă, Ionuţ Pascotă, Ciprian Ambruş, Adrian Jurescu, sonorizare, Petrică Dalea, efecte luminoase cu diapozitive – cei doi Petre, Vela şi Capeţ, de la Casa de Cultură Caransebeş. Filmări şi fotografii a realizat prietenul meu, Doru Bălăşoiu, spectacolul fiind prezentat de prof. Anişoara Zeicu.

Organizatorii Festivalului au fost Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin, Primăria şi Consiliul Local Obreja.

Ştefan ISAC