Ne-a părăsit prea devreme un om, un nume şi un mare dirijor

Prof. Iancu Laurenţiu

S-a născut în data de 9 iunie1957, în Azuga, judeţul Prahova. Şcoala primară, mai exact primele două clase le face la Azuga, din clasa a III-a şi până în clasa a XII-a continuând la Liceul de Muzică Braşov. Urmează Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Facultatea Pedagogie instrumentală, muzicologie, dirijat.

La absolvire, în anul 1981, este numit prin repartiţie guvernamentală la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Caransebeş, ca profesor de vioară. În anul 1991 devine director al acestei şcoli, funcţie pe care a deţinut-o până în urmă cu câteva zile…

Din 1982, odată cu reînfiinţarea „Doinei Banatului”, îl găsim pe Laur ca dirijor colaborator la acest Ansamblu. În această calitate, de şef de orchestră, a descoperit o serie de interpreţi pe care, cu răbdarea unui bun pedagog, i-a îndrumat spre folclorul autentic, ajutându-i să devină solişti importanţi ai Banatului. Putem să dăm exemplu pe tinerii Costică Olan, Costel Pau, Gabi Zaharia-Sebestyn, Adriana Antoni, Ana Ştefan, Ion Bosioc, Petrică Pascar, Daniela Văcărescu etc. Tot în această perioadă, mai exact din anul 1984, a fost solicitat de către conducerea CJCPC Caraş-Severin, prin persoana regretatului director Velişcu Boldea, să preia conducerea artistică a Ansamblului „Semenicul”, cu această formaţie artistică participând la mai multe festivaluri internaţionale din Italia, Franţa, Elveţia, Spania, Danemarca etc., avându-i ca solişti, printre alţii, pe Florica Franţ, Ştefan Isac, Ramona Viţa, Ion Cernescu. De când l-am văzut pe Laur dirijând, i-am spus că are un stil asemănător cu cel al regretatului Nicolae Perescu. La Festivalul Internaţional de la Jaca, din Spania, în mapele cu conţinutul programului era şi Imnul pe care, obligatoriu, trebuia să-l învăţăm şi să-l prezentăm în concurs. Laur, fiind specialist în a descifra orice portativ, pe compartimente – orchestră, dansatori, solo –, ne-a instruit în aşa fel încât ansamblul nostru, prin măiestria cu care a cântat imnul în limba spaniolă – fiind, de altfel, singura formaţie care a reuşit performanţa să-l interpreteze –, a ridicat în picioare aproape 3.000 de spectatori.

Prin măiestria sa dirijorală, a ridicat valoarea artistică atât a Ansamblului „Semenicul’’ din Reşiţa, „Floare Bănăţeană” din Caransebeş, „Balada Cernei” din Băile Herculane, „Iedera” din Oţelu Roşu, „Bocşana” din Bocşa, cât şi a „Sfinxului Bănăţean” din Topleţ, formaţii artistice care au dat spectacole în judeţ, în ţară şi s-au prezentat la festivaluri folclorice precum „Maria Tănase” de la Craiova, „Aurelia Fătu Răduţu” de la Bocşa şi Herculane, „Ion Luca Bănăţeanu” de la Bozovici, precum şi, mai demult, la Cântarea României. Tot cu aceste orchestre a realizat mai multe casete cu muzică bănăţeană, înregistrate în studiourile „Otilia” din Caransebeş şi „Audiotim” din Timişoara, precum şi o serie de discuri, prin firma Eurostar din Bucureşti. Cea mai mare realizare a sa din ultimii ani este aceea că, cu sprijinul Casei de Cultură „George Suru”, director – prof. Constantin Şovre, şi a Primăriei municipiului Caransebeş, a reuşit să reînfiinţeze, după un deceniu de întrerupere a activităţii, Orchestra ,,Doina Banatului”. Ca dirijor al acestei prestigioase formaţii, adună la diverse evenimente solişti de marcă ai Banatului, cândva salariaţi ai acestei orchestre, între care Ana Pacatiuş, Nicoleta Voica, Sonia Vlaicovici, Maria Sadovan, Rodica Dima, Ileana Maciovan, Achim Nica, Florentin Iosif, Iosif Ciocloda, Dumitru Chepeţan, Maria Tudor, Luca Novac şi mulţi alţii. Măiestria acestui dirijor a fost determinantă în obţinerea succeselor repurtate de orchestră. Astfel, în 2005, obţine cu „Doina Banatului” Marele Premiu la Festivalul de orchestre şi tarafuri de la Brad, iar în 2007, la Vârşeţ şi Kikinda (Serbia), titlul de laureat. Tot ca dirijor, în 2006, a condus şi orchestra Ansamblului „Bocşana” la turneele efectuate în Monaco şi Franţa, obţinând şi titlul de laureat la Festivalul din Denizli (Turcia) şi Nysa (Polonia, în 2007). Tot în 2007, pe 9 mai, cu Ansamblul „Armenişana”, susţine un spectacol la Graz (Austria), cu ocazia Zilei Europei. Măiestria sa de dirijor şi cunoscător al folclorului din toate zonele ţării, dar şi al muzicii internaţionale, face ca în anul 1991 să fie invitat în Statele Unite ale Americii şi Canada, alături de câţiva virtuozi ai instrumentelor populare: Costică Olan, Ion Vasilescu, Gheorghe Dobre, dar şi solistele Ana Munteanu şi Lia Lungu, unde, timp de şase săptămâni, au prezentat spectacole în New York, Los Angeles, Detroit, Montreal şi Toronto. În 1993, cu Ansamblul „Slătinioara” din Slatina Timiş, este invitat la TVR 1, în acelaşi an şi în aceeaşi componenţă participând, la Lokve-Sînmihai, la ruga din Banatul Sârbesc, ca goşti de onoare, după care a urmat un turneu de două săptămâni în Belgia.

Tot sub bagheta sa fermecată, Orchestra ,,Doina Banatului” realizează un CD şi un DVD pe care sunt înregistrate numai piese autentice de muzică populară din Banat, care au fost difuzate la posturile locale şi naţionale de Radio şi TV. În anul 2005, „Tezaurul Folcloric” şi „Moştenitorii” – realizate de marea folcloristă dr. Mărioara Murărescu la Reşiţa – îl evidenţiază pe ilustrul nostru dirijor, prof. Iancu Laurenţiu, dar îl pune în acelaşi timp la grea încercare, fiind nevoit să dirijeze şi să acompanieze soliştii din concurs şi pe cei din recital cu o orchestră constituită din muzicanţi din judeţele Caraş-Severin şi Timiş. Spectacolul s-a bucurat de mare succes, iar Laur s-a descurcat la cele mai înalte cote, fiind remarcat de marea specialistă Mărioara Murărescu, care a exclamat: „Domnule Isac, îmi place de profesor cum dirijează!”. Am răspuns: „Vedeţi, acest dirijor, cât de tare a îmbrăţişat muzica din Banat, deşi este prahovean de-al dumneavoastră, de la Azuga”. Mărioara Murărescu a zâmbit, mulţumită de prestaţia lui Laur.

Cel mai mare spectacol cu „Doina Banatului” dirijat de Laurenţiu a avut loc în anul 1984, într-un turneu în judeţul Hunedoara, spectacol la care au participat soliştii Valeria Colojoară, Ana Munteanu, Mariana Drăghicescu, subsemnatul şi alţii, unde toate sălile Caselor de cultură au fost arhipline, cea ce cred că azi nu s-ar mai întâmpla. Pentru Mariana Drăghicescu a fost ultimul spectacol înainte de a pleca în America.

Vorbind de acest mare dirijor, aş aminti că, nu demult, la Bogâltin, comuna Cornereva, a avut loc Festivalul de folclor „Mariana Drăghicescu”, manifestare închinată acestei mari şi inconfundabile interprete de folclor, iar Laur a avut misiunea de a conduce orchestra şi, de fapt, tot spectacolul.

Ca profesor şi director al Şcolii de Muzică şi Arte Plastice din Caransebeş, împreună cu colegii, s-a preocupat ca mulţi elevi de aici să participe la diferite concursuri, la care au obţinut premii. În acest sens, merită remarcată eleva Emanuela Benec, de la cursul de vioară. Sub îndrumarea profesorului ei, Laurenţiu Iancu, în ultimii ani a participat la mai multe concursuri, obţinând, locul I la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală în 2007, 2008 şi 2009, precum şi la Concursul Internaţional „A. C. Ionescu”, de la Timişoara.

Dirijorul şi interpretul s-a împlinit şi alături de formaţia „Capitol” din Caransebeş, cu care are imprimat un CD cu muzică de café concert. Deşi a avut oferte de a rămâne peste hotare, Laur, un adevărat patriot cu dragoste de ţară şi de frumoasa lui familie – soţia Daniela, care este educatoare, şi cei doi copii, băiatul care a terminat Facultatea de calculatoare, fata fiind economistă la Primăria Caransebeş –, nu s-a gândit niciodată să rămână în străinătate.

Din păcate, de joi, 8 martie, arcuşul fermecat al prietenului meu nu va mai aluneca pe strune, iar bagheta, cu care cu atâta măiestrie a dirijat, va aştepta zadarnic mângâierea mâinii sale… A murit în acea zi de sărbătoare, la ora 23.30, pe scenă, ţinând-o în braţe pe cea pe care a iubit-o încă din timpul Conservatorului – VIOARA –, în prezenţa a 500 de persoane, aşa cum au murit şi alţi mari artişti – Maria Tănase, Ileana Sărăroiu, Felician Fărcaşu sau Maria Lătăreţu…

Cortegiul a fost însoţit de 40 de dansatori ai Casei de Cultură „George Suru” cu toţii îmbrăcaţi în costume populare.

Ştefan ISAC