Potrivit istoricului Liviu Groza

Cunoscutul istoric caransebeşean deţine o excepţională arhivă de documente şi fotografii, mai puţin cunoscute publicului larg, care vor face însă, în curând, obiectul unei expoziţii. De-a lungul mai multor ani, Liviu Groza a adunat o serie de dovezi privitoare la viaţa şi activitatea militară a generalului Ioan Drăgălina, un aspect important relevat de cercetările sale fiind legat de faptul că, încă din 1916, la funeraliile eroului, cunoscutul om politic Nicolae Iorga a prevăzut că la Caransebeş va fi ridicat, în viitor, un monument dedicat generalului Drăgălina, ceea ce s-a şi întâmplat 27 de ani mai târziu. (V. Popescu)

Liviu Groza s-a născut la Caransebeş, în data de 10 iulie 1932, unde a urmat şcoala primară şi Liceul ,,Traian Doda”, pe care l-a absolvit în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg, însă vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, el fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit. Liviu Groza i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe profesorul universitar doctor Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, acesta a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat la Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.

În anul 1989, Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena în ceea ce priveşte o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului, pe care le-a publicat în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele 10 volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice”. A ţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune, şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste 100 de articole. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute din istoria militară a Banatului. De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena, precum şi cea cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din Viena, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.

Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii, dar şi de Guvernul României, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, care i-a decernat o Diplomă de excelenţă pentru activitatea avută în domeniul literelor, în ceea ce priveşte munca de popularizare şi conservare a faptelor martirilor neamului din zona Banatului de Munte. Comunitatea caransebeşeană i-a conferit, la rândul ei, titlul de ,,Cetăţean de Onoare”.

Asiduu cercetător al războaielor austro-otomane în Culoarul Timiş-Cerna şi al evenimentelor petrecute în acest context, prin totalitatea lucrărilor sale, Liviu Groza s-a consacrat, în timp, ca principalul istoric din zona municipiului Caransebeş.

Între volumele ce poartă semnătura acestuia, se remarcă, astfel, cele 10 volume din ,,Restituiri Istorice”, precum şi titlurile ,,Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş”, „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş”, „Contribuţii la istoria Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona – Un caransebeşean pe nedrept dat uitării”, sau cel intitulat „Caransebeşul şi Marea Unire”.

Reputatul istoric caransebeşean Liviu Groza deţine o impresionantă arhivă de documente şi fotografii inedite, mai puţin cunoscute până în acest moment, care însă vor face, în perioada următoare, obiectul unei expoziţii. Venerabilul scriitor a strâns în decursul a mai mulţi ani de cercetare o serie de dovezi cu privire la viaţa şi activitatea militară a generalului Ioan Drăgălina.

Mormântul eroului, din Capitală

Generalul s-a născut la Caransebeş, la 3 decembrie 1860, fiind descendentul unei vechi familii de grăniceri din Banat, şi a decedat la Bucureşti, în 24 octombrie 1916, în urma rănilor suferite în Defileul Jiului, lângă Mănăstirea Lainici. Ioan Drăgălina a urmat clasele primare şi cele militare în urbea natală, iar pregătirea militară a efectuat-o la Timişoara şi la Academia de Război de la Viena.

În anul 1887, generalul s-a alăturat Armatelor Române, prilej cu care i s-au recunoscut gradele şi pregătirea militară.

În anul 1916 a fost comandantul Diviziei I la Turnu-Severin, iar în luptele pentru cucerirea Orşovei şi a Culoarului Timiş-Cerna, soldaţii din subordine s-au acoperit de glorie. În luna octombrie i s-a încredinţat comanda Armatei I şi, plecând pe front, a fost rănit grav. A fost transportat la spitalul din Târgu Jiu, apoi la Craiova şi, în final, la Bucureşti, unde a murit.

Scriitorul caransebeşean Liviu Groza deţine fotografii inedite cu mormântul generalului, care se află în Cimitirul Bellu Militar, din Capitală. Totodată, reputatul istoric a descoperit, în urma cercetărilor sale, un carnet de însemnări din anul 1882 al militarului roman, în care acesta notase, la vârsta de doar 20 de ani, unele gânduri referitoare la ideea de ,,Unitate Naţională”.

Placa comemorativă aflată pe monumentul de la Caransebeș

Între alte documente inedite din arhiva persoanală a istoricului caransebeşean, care fac referire la activitatea generalului Ioan Drăgălina, se mai află o serie de scrisori, în original, primite de militarul român din partea camarazilor, în care este felicitat pentru succesele repurtate pe câmpul de luptă, o scrisoare a generalului adresată fiului său Virgil, unde sunt descrise acţiunile de luptă ale Diviziei I Turnu-Severin, precum şi un document emis de Statul Major German, în care se arată ziua şi locul din Defileul Jiului unde a fost rănit generalul Ioan Drăgălina de către o patrulă germană.

Programul ceremoniei de dezvelire a statuii generalului

În urbea de pe Timiş şi Sebeş există, încă din anul 1943, un monument dedicat generalului Ioan Drăgălina, care a fost sfinţit de Veniamin Nistor, episcopul din acea perioadă, şi reprezintă ,,Simbolul Unităţii Naţionale pentru caransebeşeni”, după cum menţionează Liviu Groza.

Scrisoare de felicitare primită de la camarazii de arme

Un alt aspect important a ieşit însă la iveală în urma activităţilor de cercetare efectuate de istoricul caransebeşean, şi anume faptul că, încă din anul 1916, cunoscutul om politic Nicolae Iorga a anticipat dezvelirea unui astfel de monument. Acesta a menţionat la oficiile funerare ale generalului faptul că ,,Nu mai avem lacrimi acum să-l comemorăm pe acest erou, însă va veni momentul în care caransebeşenii îi vor ridica un monument care să-i cinstească faptele.”

Vasi POPESCU