Nicolae Preda este din Marga, este inginer pensionar, dar şi scriitor. O bună bucată din viaţă şi-a dedicat-o construirii Amenajării hidroenergetice Bistra Lac – Poiana Mărului, din zonă. În urmă cu doar câteva zile, el s-a întors dintr-o vizită pe care a făcut-o în Statele Unite ale Americii, la Houston, când a trecut şi pe la sediul celebrei agenţii National Aeronautics and Space Administration – NASA, momente care l-au impresionat profund. (Redacţia)
Acum, când impresiile de călătorie adunate în timpul vizitei pe care am făcut-o la sfârşitul anului trecut şi începutul lui 2024 la neamurile de la Houston, SUA, s-au cristalizat într-un mic jurnal, împărtășesc cu dumneavoastră câteva din gândurile mele.
Se știe, Houston este capitala statului Texas, unul dintre cele mai mari din cele 50 ale Statelor Unite. Suprafața lui depășește mai bine de trei ori suprafața României. Este renumit în întreaga lume pentru realizările în domeniul extracției petrolului, prin echipamentul petrolier. Portul Houston este pe primul loc din SUA în comerțul internațional și al șaselea ca mărime, din lume. Centrul Medical Texas reprezintă cea mai mare concentrare mondială de spitale și clinici. Am trecut pe lângă ele, m-am oprit, le-am admirat…
Împreună cu suburbiile, zona metropolitană Houston are o populație de peste șase milioane de locuitori, răspândită în zece comitate.
Mă adaptez repede la noile condiții de viață. Nu îmi trebuie mult timp. Suntem de aproape două săptămâni aici și m-am familiarizat cu autostrăzile suspendate, cu magazinele, cu oamenii întâlniți, de toate națiile, care îți zâmbesc, îți dau prioritate fie că ești pieton sau șofer și poți trece de pe banda a șasea pe prima bandă. Dacă regret lucruri pe care nu le-am făcut în această viață, unul dintre ele e faptul că nu am învățat limba engleză. Am ascultat multe povești de viață, am stat de vorbă cu români împliniți, fie că au părăsit țara înainte de 1989 sau după 1990. Dintre cei cu care am venit în contact niciunul nu regretă pasul făcut. Totuși, pentru mine există îndoieli, frământări și întrebări. Am hoinărit cu gura căscată prin magazine, am fost pasager pe magistralele cu patru-șase benzi pe sens, și m-am pierdut prin preeria Texasului, prin păduri, pe urmele căprioarelor, ale cerbilor lopătari și ale mistreților, într-un domeniu privat de vânătoare, am văzut metropola noaptea, sub cupola luminilor de Crăciun. O lume aparte, care pare să fie normală, multiculturală și multietnică. Rămân întrebări, mirări, frământări, pentru că fiecare este unic și vede singur copacii, florile, casele, avioanele. Vede singur și unic gândurile sale.
Administrația Națională Aeronautică și Spațială cunoscută sub acronimul NASA este agenția independentă a Guvernului Statelor Unite responsabilă cu programul spațial civil și cu evaluarea aeronautică și spațială. Atracția numărul unu din Houston este cea mai mare colecție de artefacte spațiale din sud-vestul SUA. Peste 400 de astfel de obiecte, nave spațiale, cea mai mare colecție de roci lunare expuse publicului larg la Space Center Houston. Un apus de soare marțian virtual, mă urc într-o capsulă Orion și simt textura stâncilor de pe Planeta roșie. Cum ar putea trăi oamenii pe planeta Marte peste câteva decenii, când eu nu voi mai fi?
Un complex cu 8 etaje, o privire unică asupra erei istorice a navetei spațiale și a descoperirilor NASA și a progreselor tehnologice obținute. Turul cu minicarul NASA reprezintă o atracție deosebită. Să ai, adică, șansa de a merge la faţa locului la NASA Johnson Space Center şi de a vedea în culise explorările spațiale umane. Să explorezi Rocket Park, unde este afișată una dintre cele trei rachete reale Saturn V rămase. Misiunile Gemini și Apollo, cu prima aselenizare pe Lună. Aici se antrenează astronauții și se dezvoltă noua generație de vehicule de explorare spațială.
Peste 200.000 de profesori și studenți din toată lumea sunt atrași anual de Centrul spațial, prin Universitatea Space Center.
Neil Armstrong și Buzz Aldrin au ajuns pe Lună în 20 iulie 1969, de Sfântul Ilie, când e ruga satului la Marga! S-au întors cu bine pe Pământ în 24 iulie, iar la patru zile de când a coborât din modulul lunar Eagle, Neil Armstrong a rostit: ,,Este un pas mic pentru om, cu salt uriaș pentru omenire”. Până la sfârșitul Programului Apollo, în decembrie 1972, au pășit pe Lună 12 pământeni. Simplă coincidenţă cu numărul celor 12 Apostoli ai lui Isus? Misiunea eșuată a navetei Apollo 13, cauzată de explozia unui rezervor de oxigen, a stopat elanul. Apollo 17 a fost ultima misiune din cele 20 planificate. Programul nu a mai continuat din lipsa banilor şi războiului din Vietnam, dar și a dorinței de a realiza un vehicul spațial reutilizabil. De ce Apollo? Denumirea vine de la zeul roman al zilei, al luminii și artelor. A fost dat de către managerul NASA, Abe Silverstein.
Am mâncat prânzul în incinta NASA, iar vizitele la expoziţiile permanente le-am făcut cu minicarul cu trei vagoane.
Eu și soţia mea, Siduța, am fost vizitatorii cu numerele de ordine 420.264.000 și 420.264.001 de la Space Center Houston. Amintire. Nu știu în ce interval de timp, dar acestea sunt numerele de pe tichetele de intrare. Ar trebui să fim premiați. Zi memorabilă! Am explorat spațiul, chiar dacă numai prin imagini și prin intermediul unui film în limba engleză, care a prezentat istoria explorărilor spațiale.
Am văzut colecția de costume spațiale. Am văzut expus costumul de ejecție pe care astronautul John Young l-a purtat la primul zbor cu naveta spațială, în 1981.
Am intrat în replica navetei Independence montată deasupra aeronavei istorice și ne-am plimbat, cu gura căscată, prin avionul gigant.
NASA 905 este singura navetă din lume montată pe un SCA și singura accesibilă publicului.
Am avut posibilitatea să „pipăim” două roci, un fragment adus de pe planeta Marte și unul de pe Lună. Şi m-am întrebat cum pot ajunge oamenii pe Marte, cu ce hardware și cum ar trăi ei pe a patra planetă a sistemului nostru solar.
În Stația Spațială Internațională de la Space Center Houston am văzut artefacte reale ale stației zburătoare, am privit în interiorul stației, am intrat. Am aflat cum se hrănesc astronauții în spațiu, cum arată mâncarea vidată, cum dormeau în condiții de imponderabilitate și chiar cum foloseau toaleta.
Am fotografiat și am filmat panourile cu zborurile spațiale pilotate folosind astronava Apollo și racheta purtătoare Saturn 5 între 1961 și 1975. Proiectul a urmărit aselenizarea omului pe Lună și întoarcerea pe Pământ. Obiectivul a fost atins.
A doua zi urma să plecăm cu avionul spre Istanbul, spre casă. Ajută-ne, Doamne! Şi mi-au venit în gând nişte versuri din care poate vreodată am să fac o poezie:
„Am cumpărat Dominion lângă Lună.
De la NASA vom zbura câte trei, câte doi.
Mai sunt locuri, mai sunt – vestea cea bună:
Prietenii toți au rezervări lângă noi”.
Nicolae PREDA