Miercuri, 12 iulie, în tabăra din vecinătatea Casei Kolping a avut loc vernisajul Simpozionului Internaţional de Sculptură Monumentală Caransebeş, eveniment aflat la cea de a XV-a ediţie, acesta fiind al doilea an în care materialul folosit de artişti a fost travertinul. La manifestare au luat parte nouă dintre autorii operelor care vor îmbogăţi, de acum, patrimoniul cultural al municipiului, primarul Felix Borcean, city-managerul Andrei Ungur, curatorul Pavel Şuşară, reprezentanţi ai administraţiei locale, iubitori de cultură din Caransebeş, dar şi din alte oraşe ale judeţului, invitat de onoare fiind senatorul Marcel Vela, iniţiatorul, în urmă cu 15 ani, al acestor simpozioane.

Copleşit de emoţii şi de bucuria ducerii la bun sfârşit a acestei ediţii a simpozionului, Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”, a vorbit despre „truda ascunsă în spatele acestor minunăţii, fiindcă uneori puteai să crezi că te afli undeva în iad, pentru că nu se vedea cerul de praful rezultat din tăieri şi scos de pickamere”.

Primarul Felix Borcean a declarat închisă această ediţie a Simpozionului de sculptură în travertin, mulţumindu-le artiştilor şi felicitându-i, în numele cetăţenilor municipiului, pentru zestrea culturală pe care au lăsat-o la Caransebeş. „Aş vrea să mulţumesc în mod deosebit oamenilor care se îngrijesc an de an de acest simpozion, lui Eugen Petri, o prezenţă arhicunoscută deja în oraşul nostru, lui Ioan Cojocariu, şi, nu în ultimul rând, domnului senator Marcel Vela,care a fost ani de zile gazda acestui eveniment. Aş vrea să mai spun că, în zilele în care am vizitat această tabără, a început să prindă contur o idee, ca acest spaţiu să se transforme într-un viitor parc cultural în care să amplasăm aceste frumoase opere de artă, fiindcă acesta e locul pe care îl merită, urmând ca ele să fie scoase, cât mai elegant, în evidenţă”, a spus edilul municipiului Caransebeş.

Senatorul Marcel Vela le-a vorbit celor prezenţi despre importanţa acestui eveniment, cu toţii fiind martorii „momentului în care ne închinăm în faţa creaţiei şi frumosului”. Lucrările realizate cu prilejul acestui simpozion – a adăugat fostul primar al municipiului – au viaţă, transmit mesaje, încântă ochiul şi sensibilizează. „Dar cel mai important lucru, sunt creaţii care ne fac să ne regăsim pe noi înşine. Cred că ceea ce se întâmplă la Caransebeş este un lucru extraordinar, din foarte multe motive. Nu există niciun oraş în România unde să fie 33 de sculpturi în lemn, 33 de sculpturi în marmură, 33 de sculpturi în andezit şi, iată, acum, deja 21 de sculpturi în travertin, plus sculptura în lemn din faţa Spitalului municipal şi cele opt de pe Calea Sacră din Centrul civic. Se întâmplă toate acestea în Caransebeş pentru că aici există o scânteie, există o dorinţă, există acea mândrie locală de a face din oraşul nostru un oraş aparte. Există acest patriotism local, fiecare caransebeşean este mândru cu oraşul lui, cu Banatul lui, cu Vârful Gugu, dacă vreţi, şi cu tot ceea ce înseamnă o stare de spirit. Aici, în Caransebeş, în 15 ediţii au venit foarte mulţi sculptori, din 40 de ţări de pe toate continentele. Dincolo de a avea obiecte de artă, lucrări monumentale, noi avem în 40 de ţări ambasadori ai Caransebeşului – sculptori, artişti, care, timp de o lună, au trăit şi au simţit româneşte. Aici, în România, într-un colţ de rai, au lăsat o parte din visele lor, din gândurile lor. Simpozionul acesta, dincolo de a fi o zestre patrimonială şi culturală, este un simbol al prieteniei, este un mod de a face pace între oameni”, a spus Marcel Vela.

Parlamentarul cărăşean a ţinut să-i mulţumească primarului Felix Borcean pentru faptul că a continuat seria acestor simpozioane, lui Ioan Cojocariu şi echipei de la Casa de cultură, care a ştiut să depăşească greutăţile inerente unei manifestări de o asemenea anvergură, precum şi coordonatorului Eugen Petri şi curatorului simpozionului, Pavel Şuşară.

Criticul Pavel Şuşară a vorbit despre ediţiile de până acum ale simpozionului şi despre felul în care lucrările realizate în cadrul lor au schimbat în bine faţa Caransebeşului. „Ceea ce trebuie spus este faptul că travertinul lasă impresia, în prima instanţă, că este docil, uşor de abordat, dar în realitate este unul dintre cele mai capricioase şi dificile materiale. Trebuie să te porţi cu el cu atâtea precauţii şi să încerci să îi urmăreşti propriile lui structuri interioare cu atâta acribie, cu atâta capacitate de a comunica, de a conversa cu substanţa lui, încât, până la urmă, întregul parteneriat cu el devine un act de supunere. Sculptorul nu este stăpânul travertinului, ci devine, încetul cu încetul, un fel de supus al lui, trebuie să i se subordoneze, trebuie să-i ceară permisiunea la fiecare pas. Această natură a travertinului implică un anumit spaţiu formal în care sculptorii se pot exprima. Artistul nu-şi poate permite mai mult decât îl lasă materialul, şi atunci el trebuie să închidă forma, să fie cât mai aproape de nucleele ei de gravitaţie, de capacitatea ei de coeziune”, a spus Pavel Şuşară.

Prin urmare – a spus binecunoscutul critic de artă –, în cadrul acestui simpozion se disting două categorii mari de lucrări. Cele mai multe sunt lucrări ascensionale sau dezvoltate pe orizontală, cu grade de complexitate diferite, dând exemplu sculpturile Laurei Marcos şi a lui Eugen Petri. O altă categorie e cea a lucrărilor nucleare, adunate în jurul propriului lor nucleu, cum ar fi a artistului Tibor Zoltan Farkas sau cea a lui Florin Vîlceanu. „Cea de a treia categorie de lucrări este acoperită de o singură sculptură, cea a Tanyei Preminger din Israel. Aceasta este, fără niciun fel de îndoială, capodopera tuturor ediţiilor de până acum ale Simpozionului de la Caransebeş, şi aş risca să spun că este capodopera întregii producţii de artă de simpozion din România, şi poate nu numai. Dacă celelalte două categorii au încercat cumva să forţeze datele materialului, Tanya Preminger a exploatat într-un mod absolut surprinzător această cerbicie, această încăpăţânare a materialului, conservându-i întreaga energie interioară, toate capriciile, şi în acelaşi timp făcând cu el exact ce şi-a propus să facă”, a mai spus Pavel Şuşară, care a estimat lucrarea la 200.000 de euro. În concluzie, criticul a afirmat că, cel puţin până acum, ediţia recent încheiată este cea mai bună, cea mai coagulată şi adecvată în relaţia cu materialul, dintre toate, cea care confirmă, într-un fel, maturitatea organică la care a ajuns această manifestare.

Coordonatorul taberei, Eugen Petri, a prezentat apoi artiştii şi lucrările lor, respectiv Dan Daniel din România, „Genesis” („Geneza”), Roland Höft, Germania – „Force of Atraction” („Forţa Atracţiei”), Zigmunds Bielis din Letonia – „Gate” („Poarta”), Tanya Preminger din Israel, „Door Game” („Jocul Intrărilor”), Tibor Zoltan Farkas, Ungaria – „Seed” („Sămânţă”), Laura Marcos din Argentina, „Holy Water” („Apa Sfântă”), Florin Vîlceanu din România, „Renaissance” („Renaştere”), Jing Chu, China – „Space Shuttle” („Naveta Spaţială”), Ahmad Soleimani din Iran – „Sun” („Soare”) şi Eugen Petri – „Quadriga” („Cvadriga”), după care primarul Felix Borcean le-a înmânat tuturor diplome de participare şi câte un mic cadou care să le amintească de Caransebeş. Au mai fost, de asemenea, recompensaţi Liubiţa Raichici, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, şi Petrică Vela, cel care a asigurat suportul logistic al simpozionului.

În final, artiştii au răspuns întrebărilor puse de participanţii la eveniment şi s-au fotografiat cu aceştia în faţa operelor de artă care, cu siguranţă, vor face din Caransebeş un oraş mai frumos şi mai bun.

Sonia BERGER