Sala mică a Casei de Cultură din Oţelu Roşu a găzduit vineri, 12 februarie, un dublu eveniment cultural, ba chiar triplu, dacă ţinem cont și de vernisajul de pictură şi grafică ce a însoţit lansările de carte ale scriitorilor Firuţ Mihuţ şi Ioan Murariu. La eveniment au luat parte cadre didactice, reprezentanţi ai administraţiei locale din Zăvoi, oameni de cultură, precum şi prieteni ai celor doi autori.

Despre volumul de versuri „Re-semnare”, apărut la Editura „Mirton” din Timişoara, cel de al doilea semnat de Firuţ Mihuţ, a vorbit prof. univ. dr. Dumitru Jompan, de la Marga. „Ne-am permis să dăm buzna – fără a avea acceptul pentru asta – în laboratorul de creaţie al poetului şi să punem sub lupă câteva probleme legate de una dintre componentele dihotomiei conţinut-formă. Mai exact, aspecte privitoare la versificaţie, măsura versurilor, gruparea în strofe şi rimele. Suntem convinşi, de facto şi de jure, că juristul nostru (Firuţ Mihuţ este jurist la Primăria comunei Zăvoi – n.r.), astăzi «inculpat» ca poet al acestui meleag, nu a ţinut seama, în elaborarea lui creatoare, de prejudecăţile versificaţiei, ci a scris doar ce i-a şoptit muza”, a spus Dumitru Jompan. În continuare, îndrăgitul muzicolog şi dirijor de la Marga a dat citire unei statistici a poeziei lui Firuţ Mihuţ, cuprinsă în volumul „Re-semnare”, în care a contabilizat cuvintele, transformându-le în cifre care au uimit pe toată lumea şi, în primul rând, pe autorul cărţii, dând asistenţei o adevărată lecţie de critică literară. „Poetul dovedeşte că ştie să folosească în ars poetica, intercalând într-un şir de poeme cu rime blânde, cuminţi şi tradiţionale, poeme alcătuite din versuri moderne, cu rimă zero”, a mai spus Dumitru Jompan, adăugând că în poezia lui Firuţ Mihuţ vechiul şi noul co-există, fără a se exclude unul pe celălalt.

Cel de al doilea vorbitor, prof. Ariana Covaci, de la Colegiul Național „C.D. Loga” Caransebeş, a spus despre cartea lui Firuţ Mihuţ că în primul rând a contrariat-o titlul, care ar putea fi iniţial înțeles ca o formă de abandonare, de renunţare, însă, după lecturarea volumului, a înţeles că „Re-semnare” poate fi o modalitate prin care artistul a optat să iasă din prea-plinul existenţei în care poate că nu-şi mai găsea răspunsuri, şi o modalitate prin care a coborât în sine, poetic, şi a încercat să se redefinească, să se re-abordeze. „La finalul lecturii am mai avut câteva semne de întrebare. În primul rând m-a contrariat faptul că nu respecta, în opinia mea, o ordine a textelor, aşa cum am simţit-o eu. Mi s-a părut că volumul acesta creşte ca mesaj, consistenţă, ca şi sens conotativ, de la poezie la poezie, şi eram obişnuită ca, atunci când deschid un volum de poezie, să citesc un text care să-l reprezinte de la început pe artist. N-a fost cazul, aşa cred eu, aici, şi cred că am găsit un răspuns într-un studiu al lui Maiorescu, care arăta că o poezie în sine trebuie să fie un crescendo. Eu am văzut acest volum ca pe o poezie în sine, compusă din trepte, ele însele poezii mai mici, simţind, aşa cum am mai spus, cum cartea creşte de la poezie la poezie, unul dintre cele mai bune texte fiind chiar ultimul”, a spus Ariana Covaci. Vorbitoarea a ţinut să mai menţioneze faptul că ilustraţiile din carte, aparţinând artistei plastice Ioana Gerlinde Lungu, al cărei vernisaj a însoţit cele două lansări, conferă un plus volumului lui Firuţ Mihuţ.

Scriitorul Marcu Mihail Deleanu a vorbit despre faptul că Firuţ Mihuţ este un poet care are simţul limbii române, proprietatea cuvintelor, a sensurilor proprii şi figurate ale lor, din ele construindu-şi volumul. „Aş remarca faptul că titlul trebuie citit în mai multe chei, iar eu l-aş citi în cheia «Re-semnare», în sensul că autorul nu se resemnează, ci semnează încă un volum de versuri. Aş vrea să adaug că, în această carte, autorul se îndreaptă mai accentuat spre o lirică socială. «Destul!», cea care deschide volumul, este o poezie care cuprinde nemulţumirile care s-au adunat în sufletul autorului şi în ale noastre, ale tuturor, fiindcă poetul ne transmite tot ceea ce am putea zice fiecare, lirica socială de care vorbeam fiind atenuată şi pusă într-o ramă artistică. Nu este o poezie de revoltă socială, ci este mai mult o poezie de melancolie socială, în care autorul îşi pune întrebări legate de destinul lui în lume, de destinul acestei lumi, de lupta lui cu soarta-inamic şi cu alte impedimente şi baraje care ne stau în faţă, sub o formă sau alta, în viaţa de zi cu zi”, a spus celor prezenţi Marcu Mihail Deleanu.

Publicistul Petru Opruţ s-a referit la faptul că este mândru să poată spune „Voislova, iată că s-a născut primul poet al tău!”. „Poeziile lui Firuţ Mihuţ sunt trăirile dânsului de zi cu zi, prin care ne oferă nouă, cititorilor, propriile sale sentimente şi starea sa de spirit. Autorul este un mărgan, un voislovean, un român neobosit într-ale scrisului, fie că e vorba de articole ori de poezii”, a spus prietenul autorului.

Un alt prieten al lui Firuţ Mihuţ, scriitorul Nicolae Preda, a vorbit despre evoluţia literară a autorului, înregistrată de la primul volum. „Temele lui Firuţ Mihuţ sunt aceleaşi din prima carte, nu sunt teme despre care n-a mai vorbit nimeni până acum, dar, cu siguranţă, vocea lui este una originală şi modul în care îşi transpune în poezie iubirile, întrebările, neîmplinirile, angoasele, este cu totul şi cu totul personal. Mircea Cărtărescu spunea că sunt mari poeţi care n-au scris niciun volum de poezie, dar au scris versuri. Parafrazându-l, eu pot să spun cu siguranţă că Firuţ Mihuţ a scris două volume de poezii şi, printre ele, dacă aveţi curiozitatea să deschideţi cartea şi să citiţi, veţi găsi versuri sclipitoare, versuri care îl reprezintă, versuri pe care cei care consumă poezie regretă că nu le-au scris ei. Firuţ Mihuţ nu trebuie explicat prin cuvinte, Firuţ Mihuţ trebuie citit!”, a spus Nicolae Preda.

Ioan Murariu, cunoscut sub pseudonimul Ioan Kaleve, a vorbit în calitate de consilier editorial al volumului „Re-semnare”. Scriitorul a oferit câteva detalii referitoare la construcţia volumului, povestind cum, atunci când cartea era aproape construită, autorul a venit cu un text şi cu ilustraţiile. „Textul era chiar poezia «Fiara», care a fost deja remarcată, iar ilustraţiile sunt cu adevărat reprezentative pentru volum. Poezia «Fiara» mi s-a părut a autorescrie ştacheta la care Firuţ Mihuţ va trebui să creeze de-acum înainte, pe care şi-a aşezat-o singur, nivelul de la care trebuie să lucreze mai departe”, a spus Ioan Murariu. El a adăugat că a observat ceva reprezentativ, ceva care vine exclusiv din Valea Bistrei – poetul născut din suspinul mamei şi din lacrima muntelui, aşa cum însuşi autorul scria în primul volum, oferă cititorilor imaginea de adâncimi ancestrale şi de o realizare poetică dintre cele mai frumoase din literatura română actuală, respectiv „Fiara”. „Această «Fiară» are ceva special, anume, este o fiară evlavioasă, un oximoron rar întâlnit în marea literatură, şi cu atât mai puţin în literatura actuală, în care oamenii cad în cotidian şi livresc. Firuţ Mihuţ vine ca un poet profund, cu această fiară evlavioasă, despre care nu s-a mai auzit în istoria culturii, şi încheie cu un maximum de ton şi de realizare”, a adăugat Ioan Murariu.

Ultimul care a vorbit despre volumul „Re-semnare” a fost scriitorul şi publicistul Titus Crişciu. „Firuţ Mihuţ semnează, practic, prin titlu, a doua oară, ecourile căutării propriului eu aflat în labirintul unei realităţi pe care încearcă să o traducă şi prin înţelegerea celorlalţi”. După ce a exemplificat cele afirmate prin câteva poeme, Titus Crişciu a făcut trecerea la cea de a doua carte lansată vineri – „Eseuri hermeneutice”, a lui Ioan Kaleve. „Referindu-mă la cel de al treilea volum din seria «Eseuri hermeneutice», publicat anul acesta la Editura «Mirton» din Timişoara, de la bun început precizez că nu voi face referiri la conţinutul lucrării, nefiind lingvist sau hermeneut, adică n-am ştiinţa de a interpreta vechile texte. În schimb, ca bănăţean, nu pot decât să-i mulţumesc pentru clarificări şi desluşiri privind toponime de pe Valea Bistrei, Valea Timişului ori Clisura Dunării”, a spus scriitorul reşiţean, după care a făcut o prezentare a activităţii autorului începând din anul 1972 şi până în prezent.

Referindu-se la „Eseuri hermeneutice”, Nicolae Preda a recunoscut că pe Ioan Murariu nu-l citeşti uşor. Despre „Eseuri hermeneutice”, a spus că ele sunt superbe, dar cititorul trebuie să aibă răbdare. „Ioan Kaleve încearcă să ne explice aici toponimiile zonelor Glimboca, Marga, Bucova, Voislova sau Rusca. El reuşeşte să realizeze cel mai frumos tablou, cele mai frumoase rânduri închinate comunei Marga, ca să mă refer doar la localitatea mea”, a mai spus Nicolae Preda.

Prof. Ariana Covaci a ţinut să precizeze, cu referire la cartea lui Ioan Kaleve, că ar dori din suflet ca literatura română să-l plaseze pe autor acolo unde îi este locul, şi să nu fie nevoie să treacă câteva generaţii pentru acesta. „Vreau să remarc inteligenţa cu care scrie Ioan Kaleve, spiritul său enciclopedic, bucuria şi ludicul, şi pot să spun că, atunci când începi să-l citeşti, nu te opreşti până la final”.

„Despre această carte nu pot să spun, acum şi aici, tot ceea ce s-ar cuveni, pentru că mi-ar lua prea mult timp, însă aş vrea să spun că eu, ca filolog, nu mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză despre acest volum, fiindcă lucrăm cu instrumente diferite. Ioan Kaleve porneşte la cercetarea toponimiei de la timpurile ancestrale. Pentru Ioan Kaleve toponimele sunt nişte relicve ale unor timpuri mult de dinainte de a se naşte limba şi poporul român. Ioan Kaleve tratează numele de locuri din această zonă sau din alte părţi ale ţării pornind de la cunoştinţe care multora dintre noi nu le sunt familiare, dar filosoful din el îşi permite să construiască scenarii etimologice şi evoluţii semantice, fonetice, pe care niciun filolog tradiţionalist, ca să spun aşa, nu le-ar putea concepe. Ioan Kaleve are însă meritul de a se menţine, prin acest volum, cel puţin, într-o zonă care-i dovedeşte sentimentul de patriotism local”, a spus Marcu Mihail Deleanu.

În continuare, Corul „Grănicerii Văii Bistrei” din Voislova, dirijat de prof. univ. dr. Dumitru Jompan, a susţinut un miniconcert compus din şapte piese, manifestarea încheindu-se cu o sesiune de autografe oferită de cei doi scriitori.

Adrian CRÂNGANU