Sala de şedinţe a Palatului Administrativ din Reşiţa a găzduit, zilele trecute, şedinţa Comisiei de Dialog Social a judeţului, la care au luat parte subprefectul Anton Paulescu, reprezentanţi ai patronatelor, sindicatelor, precum şi ai instituţiilor deconcentrate din Caraş-Severin.
Discuţii ample a generat punctul de pe ordinea de zi în care preşedintele Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar, Maria Zvarici, a prezentat aspecte ale Legii educaţiei naţionale Nr. 1/2011 şi ale metodologiei de aplicare a acestui act normativ. „E cea mai proastă lege pe care am văzut-o de când lucrez eu în învăţământ. E plină de ambiguităţi şi de articole care se contrazic unele pe altele”, a spus Maria Zvarici. Conform celor declarate de preşedintele SÎP Caraş-Severin, respectivul act normativ prevede alocarea a 6 la sută din Produsul Intern Brut, învăţământului. În 2011, însă, educaţiei i s-au dat doar puţin peste două procente din PIB, bani din care a fost finanţat şi învăţământul privat, lucru care nemulţumeşte sindicatele din această ramură.
„Dacă se vorbeşte că volumul de resurse este adecvat obiectivelor urmărite, nu înţelegem cum finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev. Considerăm nedrept acest lucru, în primul rând fiindcă s-au făcut calcule fără a se ţine cont de necesarul corect pentru buna funcţionare, iar în al doilea rând pentru că se loveşte în unităţile cu număr mic de elevi, din zonele rurale, din satele izolate. Trebuie să se ţină cont că marea majoritate a părinţilor au probleme financiare şi nu-şi pot trimite copiii la şcoală în alte localităţi. În acest fel, se încurajează analfabetismul”, a spus Maria Zvarici.
De asemenea, s-a mai evidenţiat faptul că, în aceeaşi lege, se stabileşte că proiectarea, fundamentarea şi aplicarea strategiilor în domeniul educaţiei se face cu consultarea inclusivă a sindicatelor reprezentative. „Nu putem vorbi de consultare în momentul în care guvernul de la vremea respectivă şi-a asumat răspunderea pe Legea educaţiei naţionale şi nu a ţinut seama de lungile discuţii şi negocieri avute cu reprezentanţii sindicatului”, a mai declarat liderul SÎP.
O altă problemă care nemulţumeşte sindicatele este cea referitoare la descentralizare, deoarece s-a constatat că unităţile şcolare, prin Consiliile de administraţie, au o mulţime de obligaţii şi niciun drept. În acest sens, edificator este faptul că în fiecare lună se pierd multe zile pentru acordarea aşa-zisei „buline verzi”, care permite apoi plata salariilor.
„Din puţinii bani ai sistemului, puţin peste 2 la sută din PIB, acordaţi contrar acestei legi de care vorbim, s-au plătit sume mari firmei Siveco, care i-a terorizat atât pe contabili, cât şi pe directorii de şcoli prin multitudinea de modificări aduse Programului «Edusal”. Acest program a încălcat Legea dialogului social, Statutele sindicatelor, ale CAR-urilor, precum şi opţiunile salariaţilor privind reţinerile pe statele de plată”, a mai spus Maria Zvarici.
Iar ceea ce, în viziunea sindicatelor, este cel mai grav lucru, este acela că, dacă până la apariţia Legii 1/2011, exista Legea 128/1997, Statutul personalului didactic, acest Statut, cu reguli clare, a devenit parte a Legii 1/2011.
Liderul Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar a concluzionat că dascălilor le-au fost anulate toate drepturile câştigate de-a lungul anilor şi prevăzute de Legea 128/1997. „Singurul drept despre care se vorbeşte în această Lege 1/2011 este dreptul la concediul de odihnă. Celelalte drepturi – decontarea navetei, neplata taxelor de către copiii personalului didactic, bilete de odihnă cu reducere – au rămas la mâna altor instituţii, care de cele mai multe ori nu ţin seama de indicaţiile acestei legi, unii primari declarând că pe ei nu-i interesează Legea educaţiei, deoarce este legea noastră, nu a lor”, a conchis Zvarici.
Prezent la şedinţă, inspectorul şcolar general, Paul Şuşoi, a fost de acord că în educaţie nu te poţi baza pe un sistem de învăţământ flexibil şi distructiv. Şcoala stă să înceapă, a mai spus el, iar instituţiile de învăţământ, datorită reducerii posturilor şi a acelui principiu păgubos „şapte pleacă, unul vine”, nu au personal suficient, începând de la femeia de serviciu şi terminând cu contabilul. Însă, pentru găsirea unor soluţii, Paul Şuşoi i-a invitat doar pe factorii cu responsabilităţi în domeniul educaţiei la o şedinţă în care să fie dezbătute, punctual, aceste probleme.
Sonia BERGER
