Emblematicul edificiu din centrul Caransebeșului ce poartă numele Philipphof – mai puțin cunoscut îndeobște, deși reînscris pe frontispiciul clădirii de aproape zece ani – domină Piața centrală a orașului încă din secolul al XIX-lea. Ansamblul format din cele două clădiri alăturate a fost construit în anul 1876 de către farmacistul Philipp Jakob Müller, care i-a dat numele după al său, mot-a-mot Philipphof însemnând în germană Curtea Philipp. Scopul construcției a  vizat atât nevoia directă a proprietarului de a găzdui farmacia și locuința acestuia, cât a reprezentat şi o investiție imobiliară aducătoare de venit suplimentar din închirierea generosului spațiu comercial de la parter și a locuințelor de la etaj.

Ambele clădiri au fost construite în stil eclectic, în care elementele de baroc târziu se îmbină cu decorațiunile de inspirație renascentistă ale fațadelor, dintre care se evidențiază cornișa continuă pe tot ansamblul, ancadramentele ferestrelor, rezalitul central al etajului clădirii din dreapta, precum colțul rotunjit al acesteia. Intrarea farmaciei era decorată și flancată de statuile personajelor mitologice Hygieia și Panaceea. Acestea au dispărut după trecerea imobilului în proprietatea statului. Ansamblul de clădiri este ocrotit în prezent ca monument istoric de importanță locală.[1]

Philipp J. Müller a cumpărat în 1872 Farmacia Weber, ce își avea sediul la parterul casei familiei Poșta, aflată pe strada principală, clădire demolată în 1988, cu ocazia sistematizărilor efectuate de regimul comunist. Inițial, din motive administrative, farmacistul Müller nu a putut să își mute farmacia în clădirea nou construită, pe motivul că ar fi prea aproape de o altă farmacie, aflată tot pe strada principală, cea cu care  fusese ani de zile ușă în ușă. Interdicția absurdă a fost cu timpul desființată prin lungi proceduri judiciare, și farmacia a putut fi mutată, cu ceva timp înaintea trecerii în secolul al XX-lea, în localul aflat la parterul clădirii din stânga, unde a rămas pentru totdeauna. Denumirea comercială a Farmaciei Müller a fost pe tot parcursul existenței sale „SALVATOR” (însemnând „Mântuitorul”, în lb. latină), până la naționalizarea ei, în anul 1948, după care a devenit farmacie de stat. După căderea regimului comunist, farmacia s-a privatizat, iar actualmente aparține firmei Danafarm SRL.

La parterul clădirii din dreapta, cea care poartă numele ansamblului pe frontispiciu, a ființat o vreme un restaurant, apoi cafeneaua „CENTRAL”. După etatizarea imobilului, în timpul regimului comunist, aici a funcționat Librăria „Ion Creangă”. După 1990, spațiul a găzduit magazine cu produse diverse, în prezent  aici găsindu-se magazinul „CENTRUM”, ce vinde textile, cosmetice, produse electrocasnice și de menaj.

Întregul ansamblu de clădiri a fost renovat de noul proprietar în anii 2008-2009, deoarece întreținerea imobilului a fost precară în timpul în care a fost deținut de stat. Cu ocazia lucrărilor de renovare, la rugămintea descendenților lui Philipp Jakob Müller, pe fațada superioară a edificiului s-a restaurat inscripția inițială PHILIPPHOF, în memoria celui care a îmbogățit aspectul arhitectural al orașului cu această frumoasă clădire.

Philipp Jakob Müller s-a născut în Landau (Germania) și își trăiește anii copilăriei la Brașov, unde s-a mutat împreună cu familia. Promovează examenul de ucenicie în Farmacia Zeidner din Râmnicu Sărat, dându-și seama de vocația sa în acest domeniu, drept pentru care se hotărăște să studieze mai departe. Își strânge cu grijă banii necesari studiilor, lucrând în mai multe farmacii, inclusiv în București, după care începe studiul Farmacologiei la Universitatea din Viena. După absolvirea studiilor, lucrează pentru un timp în diverse farmacii din capitala imperiului și, dând curs unui anunț public, vine la Caransebeș în anul 1869, ca înlocuitor al farmacistului Weber, care decedase cu doi ani înainte. Văduva Charlotte Weber a moștenit farmacia soțului său, însă avea nevoie de un conducător licențiat pentru funcționarea unității sanitare. În 1872, chiar în anul disoluției graniței militare și intrarea zonei în era constituțională,  Philipp J. Müller cumpără în rate farmacia de la văduva Weber, ducând mai departe afacerea pe cont propriu. În anul 1876, edifică pe un teren din piața orașului cele două construcții de care am vorbit mai sus, în imediata vecinătate a unei case ce aparținea soacrei  și, mai apoi, soției sale, Maria Brankovits. În urma demolării acestei case, aici se află astăzi un bloc de locuințe la parterul căruia funcționează Filiala Bancpost, anterior fiind localul cofetăriei „Macul Roșu”. Așa cum am arătat deja, farmacistul va locui în nou-construitul ansamblu de clădiri, reușind, în ciuda unor impedimente ale autorităților, să își  stabilească și sediul farmaciei în localul edificat cu această destinație.

Desființarea, în 1872, a graniței militare și intrarea orașului sub administrație civilă fac ca viața în Caransebeș să cunoască o înflorire pe toate planurile. Golul socio-economic cauzat de administrarea militară a zonei timp de mai bine de 150 de ani a determinat un retard în dezvoltarea localității, fapt datorat în special restricțiilor impuse  de autorități, de multe ori absurde, și care reglementau în manieră cazonă aproape fiecare aspect al vieții locuitorilor. Odată dispărut acest factor, nevoile firești ale societății ce trebuiau împlinite au făcut să apară numeroase oportunități de afaceri, în diverse sectoare economice. Totodată, viața socială a orașului lua amploare, populația creștea continuu, fiindcă localitatea avea nevoie de noi funcționari, meșteșugari, muncitori.

Philipp Jakob Müller nu pierde ocazia și profită economic din plin de această situație favorabilă. Pe de o parte, farmacia merge bine,  nu atât din cauza lipsei concurenței (în oraș fiind doar două farmacii), cât mai ales datorită faptului că farmacia sa era bine aprovizionată cu cele mai noi produse ale epocii, graţie relațiilor pe care le avea la Viena, din perioada dinaintea venirii în Caransebeș. Ziarele budapestane cu răspândire națională, în cadrul reclamelor la noile produse farmaceutice, indicau disponibilitatea acestora inclusiv în farmacia lui Ph. J. Müller din Caransebeș, astfel că ceea ce numim astăzi marketing era foarte bine valorificat.

În afară de ocupația de bază, farmacistul face investiții și în alte domenii. De exemplu, înființează, încă dinainte de 1887, o țiglărie în partea de nord a orașului, care a dat numele inițial al străzii denumite azi Str.1 Decembrie 1918 și de la care își trage numele cartierul străbătut de această stradă. Mai târziu, în 1895, împreună cu mai mulți acționari, sunt puse bazele unei firme de construcții numită „Fabrica de cărămidă și clădire, SpA”, a cărei activitate se intenționa a fi pusă în slujba nevoilor ce priveau construirea unor edificii publice din oraș, ori chiar a  furniza materiale pentru calea ferată Caransebeș-Hațeg, lucrări ce urmau să fie demarate în perioada respectivă. În afară de aceste afaceri, el investește masiv în imobile, cumpărând convenabil mari bucăți de teren în Teiuș, precum și în Țiglărie, unele folosindu-le imediat în interesul familiei, de exemplu construind o casă de vacanță.

Și în domeniul bancar era loc pe piață pentru noi instituții, astfel că, în 1886, Ph. J. Müller constituie, împreună cu alte trei personae, „Noua Casă de Păstrare din Caransebeș, SpA”, ce a funcționat profitabil până în anul 1925, după care s-a transformat în „Prima Bancă Grănicerească, SpA”.

Impozantul sediu al acestei societăți bancare s-a construit între anii 1909-1910, unde, pe lângă spațiile necesare strict activității instituției, au fost amenajate și locuințe pentru funcționari.
Farmacistul Philipp Jakob Müller a fost desemnat membru în Corpul reprezentativ orășenesc, în calitatea sa de virilist, adică datorită impozitului mare pe care îl plătea (aflat printre primele 24 de persoane din localitate) devenea de drept membru al acestui for de 48 de cetăţeni, fără a candida în alegeri. În cadrul reprezentanței orășenești, el a participat efectiv la luarea deciziilor în momentele marcante ale istoriei edilitare a urbei, cum ar fi stabilirea stemei orașului, hotărârea construirii noului edificiu al Primăriei, achiziționarea podurilor de fier de peste Timiș și Sebeș, introducerea curentului electric în oraș, și multe altele. Totodată, face parte din diverse comisii ale Corpului reprezentativ, întrunite pentru verificarea și recepția unor lucrări publice, licitații de lucrări etc.

Nici viața culturală nu este neglijată de farmacistul Müller. Astfel, el face parte din corul Reuniunii de cântări și muzică a bărbaților din Caransebeș (denumirea oficială sub care s-a constituit încă din 1867 era Karansebeser Männer Gesang – und Musikverein). Această reuniune a cunoscut o frumoasă activitate, de la înființare și până prin 1890, când, în urma plecării din oraș a președintelui său, Johann Scherf, a cunoscut o perioadă de decădere, până în 1896. În acest an, la conducerea reuniunii a fost ales Philipp Jakob Müller, care a reușit revigorarea vieții muzicale, prin  reluarea activității corale a grupului și organizarea, în 1897, a unui concert de răsunet, dedicat Centenarului Schubert. Corul a avut participări și în alte localități, cum ar fi cea de la serbările prilejuite de sfințirea steagului Reuniunii maghiare de cântări și muzică din Lugoj. Totodată, reuniunea a beneficiat și de sprijin material din partea Primăriei orașului, pentru procurarea de instrumente muzicale.[2] Toate aceste transformări pozitive din viața reuniunii au făcut ca ea să fie recunoscută prin reprezentațiile teatrale, concertele și buchetele de lieduri, diverse interpretări muzicale în cadru laic și bisericesc, precum  și reactivarea Şcolii de muzică, la care și-a adus contribuţia.

Îmbunătățirea activității reuniunii a realizat-o președintele ei, Philipp Jakob Müller, prin punerea în practică a crezului său în aceea că oamenii care muncesc din greu au nevoie de o compensare prin îmbucurarea sufletului, lucru ce poate fi realizat în primul rând prin muzică. A făcut cunoscut membrilor această filosofie încă din momentul instalării sale în funcția de președinte al reuniunii, prin câteva cuvinte simple, dar pline de înțeles:

„Gesang verschönt das Leben,

Gesang erfreut das Herz,

Gesang hat uns Gott gegeben,

Zu lindern Sorg und Schmerz!”[3]

în traducere:

„Cântul înfrumusețează viața,

Cântecul ne bucură inima,

Cântul  ni l-a dat Dumnezeu, 

Să alinăm gânduri și dureri!”

Și în plan familial, Philipp Jakob Müller cunoaște un frumos succes. Se căsătorește cu Maria, fiica prosperului comerciant Ioan Brankovits, primul primar al Caransebeșului, după desființarea administrației militare. Din căsătoria lor rezultă trei copii: doi băieți – René Philipp și Edgar Constantin, precum și o fată, Renée Adriene.  Ambii săi fii termină liceul în Caransebeș și urmează studii de farmacie la Viena, însă doar Edgar Constantin va îmbrățișa cariera de farmacist, René Philipp devenind ziarist, publicist și mai târziu un renumit scriitor, sub pseudonimul René Fülöp-Miller, desăvârșindu-și cariera în Statele Unite ale Americii.

Philipp Jakob Müller moare în 1910, farmacia este moștenită de soția sa, iar ulterior, în 1922, după ce-și absolvă studiile universitare, o va prelua Edgar, mezinul familiei,  care se va ocupa de ea până la naționalizarea unității, în 1948. După etatizare, Edgar Müller și-a exercitat pe mai departe meseria în farmaciile de stat din oraș. Totodată, el a lăsat posterității o importantă sursă de informații despre oraș, o lucrare cu caracter monografic scrisă în limba germană și intitulată „Betrachtungen zur Geschichte meiner Heimatstadt Caransebes”  (în traducere Considerații cu privire la istoria orașului meu natal Caransebeş). Lucrarea, elaborată în aprope două decenii, nu a fost tipărită, ea găsindu-se sub formă de manuscris în posesia Comunității bisericești romano-catolice din localitate, căreia i-a dedicat-o.

Fiica farmacistului Philip Jakob Müller se căsătorește cu juristul Demeter Gyula, asesor al Sedriei orfanale din Lugoj. Chiar în 1910, anul morții sale, el îi cumpără  fiicei sale, ca un fel de dotă târzie, Farmacia „La Vulturul Negru”, prima farmacie înființată în Caransebeș (1827), unitate care de-a lungul timpului și-a schimbat frecvent stăpânul și care tocmai era de vânzare, fiind în proprietatea unei bănci. Această farmacie va funcționa din 1910 până în 1948, în casa familiei Demeter, de pe Strada Principală, sub conducerea inițială a unui farmacist angajat și mai apoi sub cea a nepoților lui Philipp J. Müller, copiii fiicei sale Renée-Adriene, farmaciștii Demeter Gyula jr. și Demeter Elemér-László.

[1] Aflat pe lista monumentelor istorice sub numărul CS-II-m-B-11088.

[2] Constantin Brătescu, Orașul Caransebeș între 1865-1919. File de monografie. Caransebeș, 2011, pag. 179.

[3] Edgar Müller, Betrachtungen zur Geschichte meiner Heimatstadt Caransebes, manuscris, 1975, pag.70.

  HYPERLINK „http://www.blogger.com/profile/17989993895632724821” René DEMETER

Foto 1: Ansamblul Philipphof în 2010

Foto 3: Piața Primăriei, aprox.1968

Foto 4: Ansamblul de clădiri înainte de renovare, 2006

Foto 5: Phillip J. Müller în anul 1910

Foto 7: Sediul Noii Case de Păstrare în 1910