Există obiceiuri şi tradiţii de care poporul nostru nu se poate despărţi. Amintim aici sărbătoarea „Mucenicilor”, la 9 martie, denumită în unele zone „Ziua Sfinţilor” sau a „Brânduşilor”. Sărbătoarea este consacrată de Biserica noastră Ortodoxă comemorării celor Patruzeci de Sfinţi Martiri din Sevastia, care s-au jertfit pentru triumful credinţei creştine.
Trebuie să menţionăm faptul că această sărbătoare creştină s-a suprapus peste vechea sărbătoare a Echinoxului de primăvară. De aceea, în structura tradiţiilor sărbătorii de 9 martie, se regăsesc multe obiceiuri şi credinţe precreştine, legate de începutul Anului nou de primăvară, ca şi de cultul morţilor.
Este o dovadă în plus, cum remarca şi istoricul religiilor Mircea Eliade, că Biserica Creştină nu a distrus vechile simboluri, ci le-a integrat în noua credinţă. Astfel, în mitologia populară, cei Patruzeci de Mucenici apar ca protectori ai omului, ai vegetaţiei şi agriculturii, întocmai ca divinităţile din religiile naturiste sau din cultele agrare.
Se spune că ei alungă iarna, bătând cu picioarele în pământ. Prin gestul lor simbolic, frigul ar intra în pământ şi acesta s-ar dezgheţa. Pentru a-i capta, li se aduc ofrande: patruzeci de colaci copţi în cuptor, ce sugerează silueta umană, numiţi mucenici, sfinţi, bradoşi sau boboneţi. În zona Olteniei şi Munteniei, mucenicii au forma cifrei opt şi se prepară prin fierbere. Ei se împart nu numai pentru cei patruzeci de sfinţi, ci şi pentru cei decedaţi ai familiei.
De altfel, ziua de 9 martie este numită în unele zone ale ţării „Moşii de Paresimi”, ceea ce indică, în mod cert, că la origine a fost o sărbătoare consacrată cultului strămoşilor. De fapt, în tradiţia populară, multe dintre sărbătorile morţilor sunt plasate în perioadele de cumpănă ale anului, în cazul de faţă, la Echinoxul de primăvară, când se crede că spiritele strămoşilor revin pe pământ. Focurile care se aprind la această sărbătoare sunt, în parte, destinate celor decedaţi. În Oltenia, există credinţa că morţii s-ar aduna în jurul focului pentru a se încălzi, şi de aceea femeile împart mucenicii, împreună cu alte preparate tradiţionale, în acest loc. Totodată, asemănarea mucenicilor antropomorfi cu păpuşile din paie de grâu sau pipirig, pe care romanii le aruncau pe apă pentru „larii compitali”, ne trimite la filiaţia latină a ritualului.
Dar în tradiţia populară ziua de 9 martie continuă să reprezinte, prin multe obiceiuri (ritualul focurilor, menit a atrage duhul blând al primăverii, prorociri şi prognozări etc.), un „Festum incipium”, o sărbătoare a reînvierii naturii, o regenerare a anului la început de primăvară.
Doinel Puiu MĂRGINEANU
