Despre cauzele, forţele participante şi desfăşurarea evenimentelor legate de Primul Război Mondial s-a scris foarte mult, atât de către istorici, cât şi în relatările unor combatanţi, care, prin scrisori, poezii, notiţe ale prizonierilor, memorii, scrieri şi articole apărute în diferite publicaţii sau cuprinse în volume din timpul războiului, dar mai ales după terminarea lui, au consemnat evenimentele pentru posteritate.
În simţirea combatanţilor şi a celor rămaşi acasă, amploarea nemaiîntâlnită a evenimentului îi conferă, în graiul bănăţean, numele din titlul articolului, prin care doresc să evidenţiez participarea ruscanilor la Bataie, unităţile militare din care au făcut parte, locurile unde au luptat, cerinţele impuse de autorităţi şi urmările dramatice pentru toţi locuitorii, care, prin numărul foarte mare al celor căzuţi în lupte, răniţi, infirmi, prizonieri, orfani şi văduve, au cernit pentru mult timp Rusca-Teregova.
Cea mai mare parte a luptătorilor din localitate au făcut parte din Regimentul de Infanterie Nr. 43 din Caransebeş, doar cei de la Cavalerie şi Artilerie făcând parte din unităţi militare de profil din alte localităţi, toţi fiind cuprinşi, alături de alte unităţi, în Armata a VII-a, cu sediul în Timişoara, şi participând, la început, la luptele de pe frontul sârbesc, apoi pe cel rusesc, în Galiţia, iar, după intrarea României în război, pe cel italian şi doar o mică parte pe alte fronturi. Ţin să fac precizarea că Regimentul Nr. 43 a luat fiinţă în toamna anului 1872, înlocuind, practic, Regimentul Grăniceresc Nr. 13, desfiinţat în primăvara aceluiaşi an.
Odată cu creşterea numărului celor căzuţi, răniţi şi invalizi, la care se mai adaugă împrumuturile de război în număr mare pe familii, golirea bătăturilor de animale şi a podurilor de grâne, totul a culminat cu recvirarea clopotelor bisericeşti şi transformarea lor în arme, ccea ce a i-a determinat pe luptători, dar şi pe oamenii din această parte de ţară să conştientizeze tot mai mult că sunt constrânşi să facă lucruri străine de voinţa lor.
Căderea în prizonierat petrecută în toiul luptelor, şi doar o mică parte voită individual sau colectiv, îi salvează de la moarte pe bănăţeni, mai ales pe fronturile rusesc şi italian, şi îi determină pe mare parte dintre aceştia să se înroleze ca voluntari în unităţi de luptă împotriva foştilor stăpâni, alături de cei ce i-au luat în captivitate, precum şi alături de Armata Română. Mai menţionez că printre prizonierii din Rusca-Teregova s-a aflat şi Nicolae Vernicuţa, care a notat într-un carneţel locurile de prizonierat din Italia, multe cântece patriotice şi populare, romanţe şi o mică scenetă în care a avut un rol, aceasta fiind prezentată cu ocazia sărbătoririi Zăpostitului, obicei rămas în tradiţia ruscană până aproape de vremurile actuale, înlocuit cu un nou obicei, cunoscut sub numele de Balul izmenelor. Carneţelul cu notiţele lui Nicolae Vernicuţa mi-a fost arătat de către fiica acestuia, Chita, căsătorită Banda în familia Tavalean, carneţel pe care l-am copiat în întregime făcând apel la Mama Chita, care m-a uimit prin memoria pe care o avea la o vârstă destul de înaintată, ea ajutându-mă să completez textul lipsă din foile rupte parţial sau total.
Numărul eroilor comunei Rusca de pe monumentul ridicat în memoria acestora este de 67, la care se adaugă aproape acelaşi număr de orfani, văduve şi invalizi.
Situaţia incertă a populaţiei Banatului la terminarea războiului, cauzată de ocupaţia străină şi oponenţa autorităţilor de alte etnii decât cea română, a fost clarificată de Conferinţa de Pace de la Paris, în urma căreia Banatul şi alte provincii au fost alipite la România, înfăptuindu-se Unirea cea mare de la 1 Decembrie 1918.
După acest eveniment epocal, în Banat s-a instaurat administraţia românească în toate localităţile, şi mare parte din participanţii la război, în calitate de veterani, au fost împroprietăriţi cu terenuri agricole expropriate sau din islazuri comunale, la Rusca acest lucru făcându-se în locul numit Şesul Ruschiţii, pe valea pârâului Ruschiţa, palidă consolare faţă de sacrificiile umane şi materiale cauzate de Marea Bataie.
Nicolae MOACĂ
