Vasile Pistolea este una dintre puținele personalități din Caraș-Severin care a trăit şi continuă să trăiască într-o localitate caracterizată generic ca fiind rurală. S-a născut în 16 aprilie 1947, la Căvăran (actualmente Constantin Daicoviciu), comună pe care n-a părăsit-o niciodată şi unde a activat mulţi ani ca profesor şi director de şcoală. A absolvit Facultatea de Filologie din Timişoara (1972) şi, după ce şi-a luat doctoratul (2000), a fost şase ani lector la Colegiul de Institutori din Caransebeş (Universitatea de Vest Timişoara). De-a lungul anilor a avut o bogată activitate, concretizată în peste 160 de lucrări publicate în presa literară şi de specialitate, vizând aspecte esenţiale ale culturii, folclorului şi vieţii spirituale româneşti, din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Dar debutul este consemnat cu studiul „O baladă cu valenţe inedite: Costa Păcurarul”, publicat în 1976, în vol. III din „Studii de limbă, literatură şi folclor”. În același an adună folclor poetic cules din Caraş-Severin, în lucrarea „Trandafir cu creanga-n apă”, iar cinci ani mai târziu, împreună cu fostul său profesor Nichifor Mihuţa publică culegerea „Du-te dorule-n pustiu.Cântece de dragoste”.

În paralel cu activitatea de la catedră şi cea de cercetător în domeniul folclorului, se dedică criticii şi istoriei literare, domeniu în care pentru eseul „Sorin Titel şi etica scrisului” este premiat la ediţia a III-a a Concursului interjudeţean de literatură din 1989. În acelaşi domeniu, al criticii literare, în 1993 publică volumul „Augustin Buzura. De la romanul existenţial, la sociografia românească. Eseu monografic”, distins cu Premiul pentru debut în critica literară, al Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Publică apoi „Fragmentarium. Glose despre orizonturile spiritului creator în cultura română” (1995), „Generaţia ’60 şi redescoperirea modernităţii” ((2001), varianta pentru tipar a tezei de doctorat, ce cuprinde eseuri despre patru importanţi scriitori români – Augustin Buzura, Sorin Titel, Dumitru Radu Popescu şi Paul Georgescu, precum şi „Studii şi eseuri de literatură şi cultură tradiţională” (2016). În ultimul deceniu, omul de cultură îşi continuă aria preocupărilor privind investigaţia tradiţiilor populare, pe care o extinde în strânsă concordanţă cu viaţa spirituală. Astfel, publică volume ale căror titluri sunt semnificative: „Sărbători religioase şi datini la români” (Marele premiu „Dosoftei” la Concursul de creaţie literară religioasă, Timişoara 2007), „Triptic pascal: crucea, mielul, oul şi simbolismul lor” (2013), „Sărbători eterne şi datini la români” (2013), ediţia a doua, lucrare amplă, revizuită şi întregită, de 540 de pagini, şi „Viziunea destinului uman în mitul Ursitoarelor şi alte credinţe divinatorii” (2015).

Recent, la Editura „Tim” din Reşiţa, a publicat un nou volum – „Augustin Buzura, Cruciada pentru adevăr”, care reia obsesia sa despre romanele marelui scriitor. În această lucrare, după un capitol dedicat Generaţiei ’60, profesorul Pistolea vine cu noi opinii critice privind romanele autorului preferat: „Absenţii” (1970), „Feţele tăcerii” (1974), „Orgolii” (1977), „Vocile nopţii” (1980), „Refugii” (1984), „Drunul cenuşii” (1988), „Recviem pentru nebuni şi bestii” (1998) şi „Raport asupra singurătăţii” (2009). Despre acest ultim roman, Vasile Pistolea îşi încheie nota cu cuvintele: „Prin profunzimea analizei meandrelor sufletului uman, «Raport asupra singurătăţii» este romanul care îl situează pe Augustin Buzura în faimoasa familie a analiştilor români: Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sadoveanu etc”. În ultimul capitol al recentei sale cărți, sugestiv subintitulat „În loc de concluzii”, Vasile Pistolea scrie: „Nici unul din confraţii generaţiei sale n-a exprimat mai acut problemele grave ale vieţii omului în perioada Utopiei, ca Augustin Buzura. Toate romanele sale sunt solide dezbateri pe teme etice şi de filosofie a existenţei”.

Nici în prezent vocaţia sa pentru cultura şi literatura română nu s-a stins, ba, dimpotrivă, este prezent şi azi, în 2017, cu articole în revista „Actualitatea literară” şi are predat la Editura „Tim”, din Reşiţa, un volum de peste 350 de pagini, sugestiv intitulat „La umbra cărţilor în floare, cronici şi recenzii literare”.

Ca unuia care, prin tot ce face, aduce cinstire pământului pe care a crescut, acum, la trecerea dintre deceniile vieţii, se cuvine să-i urăm noi pagini şi lauri pentru deschiderea şi a altor ferestre pentru înţelegerea lumii complicate în care trăim.

Titus CRIŞCIU