Cele mai multe dintre chestionarele completate poartă în ele un sâmbure de subiectivism, care obligă la o interpretare făcută cu prudenţă. Nu este şi cazul chestionarului completat, după părerea noastră, de către un colectiv format din intelectuali caransebeşeni, cunoscători ai istoriei oraşului şi împrejurimilor sale, a dinamicii populaţiei dintre anii 1900-1942. Aceştia au formulat, sub supravegherea primarului dr. Isac Rădulescu, răspunsurile la chestionarul prof. dr. Gheorghe Cotoşman, de la Academia teologică din oraş, binecunoscut pentru preocupările sale istorice. Acesta solicitase răspunsuri mai ales de ordin toponimistic şi onomastic, privitoare la oraş.
Sunt formulate răspunsuri la 17 întrebări, dintre care doar câteva reproduse şi în textul redactat de Primărie. Ne-am asumat riscul de a le reformula, însă le-am trecut între paranteze unghiulare, neavând siguranţa că au fost formulate în forma pe care o redăm.
Parcurgând răspunsurile la chestionar, am constatat că s-a utilizat şi Monografia oraşului Caransebeş a lui Andrei Ghidiu şi Iosif Bălan, apărută în anul 1909, îndeosebi capitolele Teritoriul oraşului şi Numiri de localităţi, de câmpii, de holde etc. (p. 289-309), pentru a enumera familii dispărute şi denumirile unor locuri din împrejurimile oraşului, pe care vechi documente le amintesc în urmă cu multe secole.
Răspunsurile cuprind şi informaţii de ordin istoric şi demografic. Despre numele cartierului Ţigănie, locuit în bună parte de către această etnie, se precizează că ţiganii l-ar fi părăsit în jurul anului 1873, însă toponimul a rezistat timpului, aşa cum au rezistat toponimele Lunca Împărătească (teren agricol roditor, ale cărui venituri se vărsau în vistieria împăratului) şi Maierul Vlăgişii (Vlădicii), posibil un teren care a aparţinut unuia dintre episcopii locului, sau ale cărui venituri erau folosite de către acesta.
Sunt interesante şi toponimele Vâna Turcului, Lunca Asan Aga şi Lunca Grofului, mărturii ale prezenţei unor stăpânitori de odinioară asupra oraşului şi zonei înconjurătoare.
Militarizarea oraşului de către Curtea din Viena a lăsat urme în toponimia locală, prin Cătana Moartă şi Poiana Cătanelor, acesta din urmă posibil loc de instrucţie pentru militarii din garnizoană.
Gialu Viilor (Dealul Viilor) aminteşte de practicarea pe scară largă a viticulturii pe un teren propice acestei culturi, deal care astăzi este utilizat doar pentru păşunat.
Redăm în continuare documentul redactat de către Biroul cultural al Primăriei, de mare valoare nu numai din punct de vedere toponimistic şi onomastic, ci şi istoric şi lingvistic.
Răspuns la Chestionarul despre toponimia, toponomastica şi onomastica din Banat-Caransebeş
1. <Care este numele oficial al oraşului?>
Numele oficial de astăzi al oraşului: Caransebeş; ungurii îl scriau Karanszebes.
2. <Cum îl pronunţă în mod curent sătenii din apropierea oraşului?>
Numele comunei, aşa cum îl pronunţă sătenii: Săbieş/Sebeş.
3. <Din ce judeţ şi din ce plasă a făcut şi face parte localitatea?>
Judeţul şi plasa la care aparţine acum şi în trecut: Plasa Caransebeşului, judeţul Severin.
În trecut: a) Banatul Severinului; b) Districtul Caransebeşului; c) Capitala Confiniului Militar Româno-Bănăţean Nr. 13; d) Capitala judeţului Severin; e) Judeţul Caraş-Severin.
4. <Din punct de vedere topografic, unde este aşezată localitatea?>
Aşezarea topografică a oraşului: La vărsarea râului Sebeş în Timiş, regiune deluroasă.
5. < Care sunt diferitele părţi ale localităţii şi cum sunt pronunţate?>
Numirile diferitelor părţi din interiorul oraşului, aşa cum le pronunţă locuitorii: Oraşul în aşezarea sa de astăzi are, în graiul locuitorilor băştinaşi, trei subîmpărţiri mari:
a) Potoc, partea de la Parc, Strada Principală, Piaţă, Calea Orşovei spre răsărit, poartă acest nume de la râul Potoc, care merge pe marginea oraşului.
b) Şoabe, de la Parcul Gen. Dragalina, podul dinspre Teiuş spre apus. Afirmative s-ar chema de la o veche colonie de şvabi.
c) Ţigănie, partea dintre Piaţă, Calea Orşovei şi Canalul Ieruga spre Teiuş. Aici au fost cândva aşezaţi ţiganii. Ultimile lor case au mai existat acum 70 de ani.
6. <Care sunt principalele numiri ale dealurilor, locurilor de ţarină, păşunilor, văilor, munţilor; ce arbori şi plante cresc?>
Toponimia hotarului: Numiri cu caracter mai general, având o suprafaţă mai întinsă:
a) Ceiuş (Teiuş), toată partea deluroasă dinspre sud-vest.
b) Gealu Mare (Dealul Mare), izlazul oraşului din partea de nord-est a hotarului.
c) Racoviţa, toată ţarina de la nord de oraş.
A) Numirile locurilor din ţarină: Lunca Împărătească, Răchiţi, Gura Ţăgănescului, Cotu lui Băbuţ, Cotu lui Găman, Jăreada lui Căpieţ, Fuiri, Maieru Vlăgişii, Cotu Văidoanii, Sub Lonţa, Pă Sebeş, Măhăli, Pă Zlagna, Câmpu Andrei, Lunca Asan Aga, Lunca Grofului, Balta Sărată.
B) Păşuni la şes: Şesu Roşului, Rovina Iancului, Peperigu Mic, Peperigu Mare, Câmpu Mare (i se mai zice Câmpia Zboreşte), Purcăreaţă.
C) Nume de dealuri: Gealu Potocului, Gealu Viilor, Gialu lui Şiuparcă (Ciuparcă), Gialu Cruşii, Cătana Moartă, Iepura, Poiana Cătanelor, Târsătura, Gialu lui Comolca, Cucuiova, Corcana, Lonţa, Pietrili Albe, Stoieneşti.
D) Nume de văi: Valea Mare, Potoc, Tău Varului, Pârâu Babii, Ţăgănieşti, Zlagna, Balta Sărată, Valea Şiesului, Valea Rai, Vălişoara, Rădobaşa.
Muntele de păşune al oraşului este Niegeia (Nedeia), nu se află însă pe teritoriul oraşului.
Stânci şi peşteri nu sunt. Nu sunt nici păduri mai mari. Pădurile sunt particulare, cu suprafeţe mici şi se numesc cu un singur cuvânt general – Zăbra (toate pădurile particulare se numesc astfel).
Arbori: stejar şi tei, ici colea se găsesc carpini, frasini şi jugaştri.
Izlazul în mare parte este acoperit de tufiş, de anin pe văi, şi pe dealuri alun. Printre acestea mai cresc: păduri, porumbar, salbă, lemnul câinelui, sânger, corn şi soc, în Teiuş tei şi stejar. Pe zăvoaie, pe lângă ape creşte salcia, aninul şi răchita.
E) Numele râurilor şi ale singuratecelor pâraie.
Râuri: Cimiş, Săbieş, Ierugă (Canalul Morilor). Pâraie: Potoc, Vălea Mare, Tău Varului, Pârău Babii, Ţăgănieşci, Valea Şenchii, Valea Rai, Vălişoara, Balta Sărată, Vâna Răşie (Rece).
7. <Care sunt numele de familie băştinaşe din trecut şi prezent?>
Nume de familie ale băştinaşilor din oraş:
a) Familii vechi dispărute: Cazdac, Radul, Dragna, Bărbat, Flora, Lazăr, Ciorcioc, Grozav, Micşa, Bucur, Ion, Steicul, Fiat, Lăţug, Bâbie, Ştefănigă, Tămăşica, Roşca, Vlad, Găian, Berba, Gârlişteanu, Iorga, Bichiş, Pebora, Iojică, Fodor, Olteanu, Tătuleţi, Belci, Logofăt, Maciovan, Iancuţ, Micanda, Damşa, Toma, Anca, Bocoşniţa, Peica, Biote, Bălăban, Haliciu, Peleş, Herce.
b) Familii de băştinaşi dispărute mai curând: Peica, Găman, Boancă, Moşu, Băieş, Astoia, Stancovici (în graiul locuitorilor: Stanciu), Brancovici, Poşta, Gien, Cătuţescu, Ardeleanu, Burdia, Păvăloni, Zugravu, Pătrău, Roşu, Dănilă, Borlovan, Bălteanu, Măierinţu, Iancovici, Andreavici, Bona, Gavriloni, Căpieţ, Recheşanu, Cărbunariu, Corneanu, Fura, Jelep, Peia, Daia.
c) Familii băştinaşe care mai trăiesc: Bâju, Buru, Răbăgia, Jumanca, Sgăvârdea, Novăcescu, Cârpanu, Suciu, Sporia, Mărcuţ, Stângu, Bărac, Bria, Zoica, Piţigoiu, Hamat, Stroiţa, Dolomiţa, Fărdianu, Jurcovici, Dobrici, Groza, Ghindă, Popa, Baba, Vasilieviciu, Beuca, Rădulovici, Penciu, Ambruş, Lilescu, Munteanu, Cobeţ, Turnea, Cădariu, Popovici, Nicoară, Petria, Mateaş, Boldea, Ienciu, Dochin, Oprean, Boieriu, Todorovici, Dona, Moaca, Socaciu, Hertila, Dolnea, Călţun, Sârbu, Bugariu, Armion, Fara, Lăzăroni, Juja, Răuţ, Niculescu, Lăzărescu.
8. <Care sunt numele de botez frecvente la bărbaţi şi femei?>
Bărbaţi: Cele mai obişnuite la bătrâni: Ion (Ionică, Ianăş), Gheorghe (Ghiţă, Gheorghiţă, Gioca, Giuri), Nicolae (Lae, Nicoliţă), Dimitrie (Dumitru, Dumitrie, Mitru, Mitruţ, Tuţi, Mita), Petru (Pătru, Pătruţ, Pera), Pavel, Simion, Achim, Martin (Mărcin), Luca, Năon, Lazăr, Alexandru (Sandi, Sandu), Traian (Trăilă), Constantin (Gin, Costi), Todor (Todorică), Iosif (Iosum, Iosăvică), Filip, Vasile (Văsălie, Vâsălică, Vasi), Andrei, Matei (Macei), Mihai (Meilă, Mihuţă, Mihi), Ştefan, Ilie.
Cei tineri poartă mai mult nume (din) romane sau din istoria neamului: Mircea, Cornel, Coriolan, Victor, Romulus, Remus, Caius, Eugen, Viorel, Zeno, Doru, Dorin, Valeriu, Bujor.
Femei: Nume mai vechi: Ana (Anica, Anuţa, Anuica), Maria (Măria, Mărioara, Măriuţa, Mariţi, Miţi), Elena (Lena, Lenuţa, Lenci, Lencuţa, Nuţa), Mărgăruşa, Iconia, Ilinca (Ilincuţa), Părăschiva (Chiva), Solomia, Sânziana, Brânduşa, Ileana, Ecaterina, Cătălina (Cati, Cătiţa), Călina, Sofia (Sofi, Sofiţa), Ruja, Zamfira (Samfira), Persida (Persâda, Sida, Sidonia), Elisaveta (Veta, Liza, Eliza, Saveta, Vetuţa), Ilca (Milca).
Nume mai noi: Viorica, Lucia, Rodica, Valeria, Sorina, Iorina, Victoria, Virginia, Florina, Cornelia, Eugenia, Steluţa, Elvira.
9. <Care sunt poreclele cunoscute pentru familiile din localitate?>
Porecle date diferitelor familii:
a) După familii dispărute: Buda, Aldea, Brândaş, Băieşu, Moată, Şiclea, Lupşa, Palcu, Boncoane.
b) După comuna de origine: Căniceanu (Cănicea), Ruscanu (Rusca), Zgribanu (Zgribeşti), Cornerevinţu (Cornereva), Apăgianu (Apadia), Rugianu (Rugi), Obinţanu (Ohabiţa), Văleboianu (Valea Boului), Zăicănariu (Zăicani), Poienariu (Poiana).
c) După alte împrejurări: Împăratu, Craiu, Pozdărea, Urdorea, Tlean, Vlaica, Hăbâl, Hârţog, Vlastoe, Tătariu, Bogatu, Palcu, Găulea, Şiuparcă, Târtu, Fârţu, Pleaşcotă, Mătălicu, Păcat, Corvadă, Coleşă, Lăcătu, Puşcă, Mainaru, Pivantăru, Stălaşu, Turugă, A lu Luca, A lu Nuţă, Ceşală, Cocoşu, Pereţariu, Paca, Noacinu, Zăcei.
10. Să se arate dacă există vreo legătură între toponimie, toponomastică şi numele de familie şi poreclă: Cotu lu Găman, Cotu lu Băbuţ, Jâreada lu Căpeţ, Gialu lu Omolca (nume de familii care au existat şi au dispărut), Gialu lu Şiuparcă (poreclă).
11. Numele locuitorilor după ultimul recensământ pe naţionalităţi şi religie:
a) pe naţionalităţi: români – 7.867, germani – 2.710, unguri – 133, ruşi-ruteni – 30, evrei – 244;
b) pe religii: ortodocşi – <8.433>, greco catolici – 307, romano catolici – 1.800, evanghelici – 200, mozaici – 244.
12. Numele şi locul cimitirelor din comună. Unde sunt aşezate cimitirele vechi?
a) Cimitirele vechi. Se presupune că cimitirul vechi ortodox ar fi în grădina ce e şi acum proprietatea bisericii ortodoxe din Dealu Crucii, unde este o mică capelă. Urme nu s-au găsit. Cimitirul vechi romano catolic se crede a fi fost în jurul bisericii din piaţă. S-au găsit case şi cripte.
b) Cimitire actuale. Cimitirul din jurul bisericii Sf. Ioan Botezătorul ortodox, numit şi cimitirul vechi. Cimitirul nou ortodox numit şi cimitirul eroilor. Cimitirul comunal numit catolic, la capătul Str. Lugojului, Cimitirul evreiesc în Str. Banul Petrovici în dealul numit „Jidovini”.
13. Unde a fost satul vechi?
Se susţine că oraşul a fost aşezat spre răsărit de la aşezarea actuală, pe locul numit „Măhăli”.
14. <Dacă a existat vreo cetate, în ce loc a fost aşezată?>
Cetatea Caransebeşului a fost aşezată între Străzile Potocului, Cetăţii, Ovid şi marginea răsăriteană a oraşului. Despre această cetate s-a scris suficient. Se găsesc ruinele zidurilor. Cetatea a fost zidită în timpul turcilor.
15. <Ce se cunoaşte despre bisericile din localitate?>
Biserica Sf. Gheorghe (catedrala) a fost mănăstire. Nu s-a mutat, s-a lungit în două rânduri (altarul şi partea de sub turn). Biserica Sf. Ioan se susţine că a fost înainte tot în cimitir mai spre răsărit, în locul mai ridicat. Unde a fost altarul, se află în prezent Crucea Răbăgia.
16. Actualele biserici când au fost ridicate?
Biserica Sf. Gheorghe nu se ştie când a fost zidită. Prima amintire de această biserică se face în anul 1758. Biserica Sf. Ioan s-a zidit în anii 1780-81.
17. <Ce grai vorbesc locuitorii?>
Caransebeşenii vorbesc graiul bănăţean, ei pronunţă ca şi ceilalţi bănăţeni: cuvântul cimitir nu s-a folosit. Sebeşenii zic: progage, ghejet, ghinee, miere, miară, şinie, vinie, şioară, hârce (şoarece), gial, valie, vâru, ţarină, cioc, un ce duşi, Cimiş, Cimişoara, Megia, Şierna. „Ne”, „m” se moaie în graiul de aici, dar nu se prefac în „nye”, „nyi” unguresc. „Te”, „ti” se prefac în „ce”, „ci”, iar băn(ăţeanul) chicit, ghejet (băn. gejet), ghinee (băn. ginee).
Constantin BRĂTESCU
