„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide./ Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide“ (Matei c. 7, v. 7-8).
Nu există ușă pe care un om să nu o poată deschide. Orice ușă ivită pe cale se poate deschide, îți trebuie doar încredere în tine și vei reuși de fiecare dată să treci dincolo. Doar acei oameni care au învățat să se cunoască pe sine nu se ascund în spatele unei uși închise, nu așteaptă rugători să te milostivești de ei, să le ștergi lacrima neputinței, să-i iei de mână și să deschizi ușa neputinței lor ajutându-i să treacă peste un obstacol, nu se comportă ca niște orbi ce nu reușesc să dibuiască soarele ce stă să le lumineze fața. Un om ce are încredere în el știe că tot ceea ce face, face bine. Alegerile lui sunt corecte, căci el știe să deosebească binele de rău, pe când un om neîncrezător în propria persoană, complexat, nu reușește să aleagă corect mărul cel bun în favoarea celui alterat și pășește pe drum șovăielnic, cu suspiciuni, ca și când întreaga lume ar fi o mare ghicitoare, de nedezlegat.
Cărările vieții te poartă unde nu ți-ai imaginat vreodată, îți scot în cale situații neprevăzute și oameni noi. Fiecare pas al vieții tale e călăuzit spre un scop, spre definirea ta, spre împlinirea ta, peste nimic nu dai întâmplător în viață, tot ce trece pe lângă tine are un singur scop – să te facă mai bun și mai înțelept, chiar dacă durează doar o clipă, pe urmă se pierde și se ivește altceva. Trebuie să fii recunoscător pentru tot, să înveți să mulțumești și să pășești încrezător înainte. Omul care nu știe să învețe din ușile ce i se deschid pe cale rămâne temător și nici nu observă viața care a trecut pe lângă el și ajunge din nou la un basm pe care l-am mai amintit în scrierile mele, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“, cules de Petre Ispirescu. Făt-Frumos, pierdut în farmecul tinereții ce părea fără sfârșit, în acel colțișor de rai în care a ajuns, nu a observat anii ce au trecut pe lângă el, dar cum a părăsit colțișorul miraculos a îmbătrânit, barba albă i-a crescut până-n pământ, abia își mai purta trupul slăbit, și când să se dumirească că a îmbătrânit, că tinerețea a fugit de el, moartea i-a tras o palmă. Așa face aproape tot omul, când e tânăr nu știe să observe în jur înțelepciunea, aleargă să prindă ca Făt-Frumos iepurele până în Valea Plângerii și când să deschidă ochii e prea târziu. Nu a reușit să deschidă ușa vieții spre a-i înțelege misterul, căci s-a pierdut în zborul primului fluture și parfumul primei flori, ca și cum toată viața și tinerețea ar fi fost într-un singur bob de rouă absorbit de soarele cel lacom.
Înțeleptul află toată viața și tinerețea chiar și într-un singur fir de iarbă, dar adună taina în sufletul său și pășește sigur, fără grabă, spre alte uși dătătoare de verdeață, ca la sfârșit să poată privi în adâncul ființei lui și să găsească acolo toate comorile ce le-a adunat pe cale-i, să nu se găsească gol, cu iluzia unui parfum aproape risipit de vreme.
Adesea, atunci când ți-e teamă să bați la porți închise, se află cineva care să-ți îndrume pașii, dar trebuie să înțelegi taina aceasta, să devii puternic și altă dată să știi a deschide singur orice poartă. M-aș duce acum spre minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos în pustie, unde a binecuvântat cinci pâini și doi pești și a hrănit cu ele o mulțime de oameni. Ne-a deschis o poartă spre înțelegeri mai presus de fire, dar noi încă orbecăim prin negură și nu vedem adevărata lumină. Așa cum mulțimile acelea s-au săturat în pustie cu cinci pâini și doi pești, cu atât mai mult ne putem sătura noi, că Mântuitorul Iisus Hristos continuă să ne hrănească spiritual prin Sfintele Taine, dar puțini oameni observăm acest lucru.
Oricât de greu pare uneori a deschide unele uși, trebuie să îți aduni toată istoria ta de viață, să ai încredere în tine și o să observi că devine ușoară ca o pană neputința ce te-a încercat cu o clipă în urmă. Doar oamenii care au încredere în ei, au încredere și în alegerile lor, nu se tem că vor greși, vor mulțumi atât pentru cele bune, cât și pentru cele care par mai puțin bune, dar care vin pentru a alege și din ele învățătura.
Ana-Cristina POPESCU