Acest fapt constituie în sine o piedică în calea unei mărturii comune a Bisericilor creştine, aducând atingere misiunii lor, aceea de a anunţa Vestea cea bună deodată, lumii întregi.
În timpul unei întâlniri organizate în acest scop la Alep, în Siria, între 5 şi 19 martie 1997, de Consiliul Mondial al Bisericilor şi Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, reprezentanţii mai multor Biserici şi comunităţi creştine mondiale şi-au exprimat convingerea că este posibil să se găsescă o soluţie acestei probleme, plecând de la cunoştinţele moderne precise în materie de astronomie. La colocviu au fost reprezentate Comunitatea Anglicană, Biserica Ortodoxă Armeană, Patriarhia Ecumenică, Bisericile Evanghelice din Orientul Mijlociu, Patriarhia Antiohiei, Federaţia Luterană Mondială, Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, Bisericile Vechi-Catolice din Uniunea de la Utrecht, Patriarhia Moscovei, Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor şi adventiştii de ziua a şaptea.
Pentru a calcula data Paştelui, Bisericile din Răsărit şi din Apus se bazează pe acelaşi principiu stabilit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, conform căruia Paştile trebuie serbate în duminica ce urmează după prima Lună plină şi Echinocţiul de primăvară. Deosebirile au apărut deoarece Bisericile nu calculează în acelaşi mod data Echinocţiului şi a Lunii pline.
Participanţii la întâlnirea de la Alep au propus ca începând din anul 2001 data Paştelui să fie calculată după datele astronomice moderne precise. Astfel, principiul de la Niceea l-ar păstra şi Bisericile, atât cele din Răsărit, cât şi cele din Occident.
Dat fiind faptul că în anul 2001 data Paştelui, calculată după cele două metode, urma să fie aceeaşi, 15 aprilie, s-a propus ca în continuare să se serbeze Paştile la o dată comună.
Observaţiile astronomice depind, desigur, de poziţia Pământului, luată ca punct de referinţă. Se propunea deci ca bază de calcul Meridianul oraşului Ierusalim, loc unde Hristos a înviat.
Propunerea avea să fie trimisă Bisericilor din lumea întreagă, însoţită de un tabel indicând datele posibile ale Paştelui pentru primii 25 de ani ai secolului XXI, în cazul în care ideea ar fi fost acceptată. Tabelul indica, de asemenea, care ar fi fost datele calculate după vechile metode.
Problema rămâne deschisă şi acum în spirit ecumenic. Sperăm ca într-un viitor apropiat, spiritul de înţelegere între creştini va învinge şi se va ajunge la o dată comună a sărbătoririi Paştilor. Ar fi poate un prim pas ecumenic spre unitatea Bisericii, pentru ca „toţi să fie una”.
Doinel PUIU-MĂRGINEANU