Îndată ce toamna şi-a intrat în drepturi arătându-şi măiestria artistică, Voichiţa Pălăcean-Vereş a chemat iubitorii artei cuvântului să dăruiască din nestematele sufletului lor iubitorilor de frumos. Antologia „Pe şevalete, ruginiul toamnei“, îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, a adunat în paginile ei creaţiile scriitorilor români din întreaga lume şi aş dori să o amintesc pe scriitoarea Melania Rusu Caragioiu, ce locuieşte în Canada, membră a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Timişoara Banat.

Toamna şi-a luat pensula, şi-a selectat culorile şi a pornit pe câmpuri, prin grădini, prin păduri, să-şi desăvârşească opera. Scriitorii, chemaţi de Voichiţa Pălăcean-Vereş, au luat creionul şi au început să sculpteze litere, să le modeleze în silabe, să le îmbine în cuvinte.

„E atât de frumos să zbori,/ Să îmbrăţişezi cu privirea totul:/ Oameni şi nori, vise şi amintiri! Acolo sus, în lumină,/ Simţi atingerea nevăzută a aripilor“, spune poeta Cosmina Monoses în poezia „Zbor“. Toamna îşi cunoaşte zborul pe aripi de frunze, scriitorii îşi cunosc aripile prin literele ce răsar cu fiecare mişcare a creionului, cu fiecare gând ce aşteaptă să-şi spună înţelepciunea de-o viaţă, cititorilor.

Scriitoarea caransebeşeană Ana-Cristina Popescu, citând-o pe Anais Nin, în motto-ul nuvelei „Focul“, arată că fiecare om poate să fie o flacără şi să înflăcăreze pe alţii. Când scriitorul îşi ascultă focul lăuntric se naşte opera, când cititorul ascultă glasul focului ce a pictat cuvintele, se înţelepţeşte.

Este lăudabilă munca scriitoarei Voichiţa Pălăcean-Vereş de a aduna în fiecare anotimp nestemate literar-artistice şi a le tipări pe filele aurii ale eternităţii.

Pr. Ion TURNEA