Un artist dedicat meseriei sale: Valeria Arnăutu
S-a născut la 2 iulie 1962, în Reşiţa, într-o familie de meşteri populari, de la bunica sa, Ana Meda, moştenind Valeria tot ce ţine de tezaurul popular, şi mai ales de cel bănăţean. A urmat Şcoala Generală de Muzică din localitate, Secţia vioară, la insistenţele părinţilor şi ale vestitului viorist Guţu Gore. Dar, neplăcându-i vioara, a trecut la Secţiile violoncel şi pian. Valeria îşi aminteşte că atât de mare era, că violoncelul era cât ea. Prima sa apariţie în public s-a produs în 1966, la vârsta de patru ani, cu ocazia unui dialog muzical între Combinatul Siderurgic şi Uzina Constructoare de Maşini din Reşiţa, unde a cântat melodiile ,,Ia uitaţi-vă feciori” şi ,,Lumea-mi zice că mi-s mică”. Paralel cu studiile liceale a urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă, Secţia canto. În toată această perioadă, Valeria a colaborat ca solistă vocală cu diverse ansambluri de amatori: ,,Doina Bârzavei” şi ,,Balada” a Liceului Industrial, ambele din Reşiţa, şi ,,Caransebeşana” a Clubului CFR Caransebeş. La vârsta de 16 ani, respectiv în anul 1978, realizează primele înregistrări la Radio Timişoara, acompaniată de orchestra Ansamblului profesionist ,,Banatul” – dirijor Gelu Stan, cele mai dragi melodii din acea perioadă fiind De la Semenic la vale, Singură-s la măicuţa, Drag mi-i satul. În 1980, la vârsta de 18 ani, în urma unui concurs, devine solistă vocală profesionistă a Orchestrei ,,Doina Banatului” din Caransebeş, dirijată de Laci Perescu, având ca şi colaboratori în turneele acestei orchestre, mari artişti, ca Tiberiu Ceia, Ana Pacatiuş, Mariana Drăghicescu, Florica Bradu şi pe actorii Stela Popescu şi Ştefan Bănică. Pentru Valeria, perioada petrecută la ,,Doina Banatului” a fost începutul carieriei sale artistice şi rămâne cel mai important lucru din viaţa artistică, pentru că Ansamblul ,,Doina Banatului” a fost o adevărată şcoală, la care s-au format toţi marii interpreţi bănăţeni şi unul dintre primele ansambluri folclorice care, cu câteva decenii în urmă, făcea turnee în ţară cu Maria Tănase, Ioana Radu, Lucreţia Ciobanu, Ion Luican şi alţi titani ai folclorului românesc.
În 1980 are primele apariţii la televiziune, la emisiunea ,,Viaţa Satului”, redactor Theodora Popescu. Din 1981 urmează perioada bucureşteană, care-i oferă şansa de a colabora cu orchestre populare de frunte din ţară: Ansamblul artistic ,,Rapsodia Română” şi ,,Ciocârlia”, din Bucureşti. A colaborat cu dirijori renumiţi: Ionel Budişteanu, George Vancu, Traian Târcolea şi Paraschiv Oprea. La ansamblurile bucureştene a avut plăcuta ocazie să cunoască şi să cânte alături de alţi mari artişti ai muzicii populare, ca Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Maria Cornescu, Elena Merişoreanu, Ştefania Rareş, Gheorghe Turda, Benone Sinulescu şi mulţi alţii. Această perioadă este bogată şi în apariţii la televiziune, avându-i redactori pe Eugen Gal, Elise Stan, Alexandru Fabian, Theodora Popescu, Florentina Satmari, Virgil Comşa, Gheorghe Palcu, Niculina Merceanu, Marin Traian. În perioada 1982-1989, pe lângă experienţa scenică, Valeria Arnăutu s-a bucurat de inedita experienţă de a cânta în restaurante cu program folcloric, localuri importante, precum Intercontinental Bucureşti, Ambasador, Lido, Carul cu bere, Hanul lui Manuc, Naţional, Bulevard, Athenee Palace.
În 1985 a avut loc debutul la Electrecord, cu discul Interpreţi din Banat. În acelaşi an imprimă 10 piese cu Orchestra populară Radio, sub bagheta dirijorului George Vancu, şi alte LP-uri şi discuri cu diverşi dirijori. În 1988, în urma unui turneu în fosta Iugoslavie, l-a cunoscut pe viitorul său soţ, muzicianul sârb Momcilo Locic-Zeka, şi pentru o perioadă de trei ani se stabileşte în Belgrad, unde învaţă limba şi cântece tradiţionale sârbeşti, cântă alături de formaţia ABC din Belgrad şi merge în turnee în ţări europene. În 1992, dragostea de cântecul bănăţean o face pe Valeria să se întoarcă în ţară împreună cu soţul şi fiica sa. Cariera artistică internaţională numără spectacole susţinute în Iugoslavia, Portugalia, Turcia, Franţa, SUA, Grecia, Austria, Bulgaria, Italia, Germania. N-a uitat nici de fiica ei Ana-Maria, căreia i-a îndrumat paşii spre acelaşi miraj al cântecului popular, vocea ei făcându-se cunoscută şi dincolo de graniţele României. Deşi licenţiată în pedagogie muzicală, din 1998 Valeria se apropie tot mai mult de cariera jurnalistică, fiind mai întâi redactor muzical, apoi realizator, prezentator, producător şi director de programe.
Mi-o imaginez pe Valerica, tânăra din anul 1976, când ne-am prezentat emoţionaţi la Timişoara cu orchestra Ansamblului ,,Floare Bănăţeană” din Caransebeş, dirijată de saxofonistul Ion Bălan, pentru a obţine primul atestat ca solişti de muzică populară. Ce-aş putea spune în încheiere e faptul că Valerica nu-şi poate imagina viaţa fără folclor. A fascinat-o tot ce ţine de cultura tradiţională: taragotul, ţambalul, fluierul etc. (Va urma )
