Zaharia Brabete, de la fluier, la saxofon

Zaharia Brabete, zis ,Zache, este originar din satul Cuptoare, comuna Cornea. S-a născut la 21 ianuarie 1970, din părinţii Zaharia şi Emilia. Clasele primare le termină în satul natal. Deşi nu a avut pe nimeni în familie cu afinităţi muzicale, Zache devine în timp unul dintre cei mai apreciaţi solişti instrumentişti la fluier. Pe când era copil, în gospodăria părinţilor se auzea doar cântecul ciocanelor pe nicovala din Fierăria lui ,,Zărie”, tatăl lui Zache. Trecând de vârsta de încorporare în armată, văzând cum unii din colegi rămăseseră în rezervă, se prezintă la Comisariatul Caraş-Severin, la Reşiţa, se recomandă cine este, dar cele două funcţionare, căutând prin evidenţe, nu-l găsesc. Comandantul Comisariatului îl anunţă că va pleca în armată. Abia la vârsta de 23 de ani, Zache îşi pune un fluier în valiză, odată cu plecarea la cătănie. Fără niciun profesor, repeta singur zeci de ore, până a ajuns la un nivel la care să poată să se alăture pentru repetiţii altor camarazi şi să se integreze într-un colectiv. Concomitent cu fluierul, Zache descifrează şi tainele saxofonului. După satisfacerea stagiului militar în anul 2004, directorul din acea vreme al Casei de Cultură din Caransebeş, Lazăr Mihăilescu, ajunge să îl cunoască pe Zache, propunându-i acestuia să cânte cu orchestra Casei de Cultură, ,,Doina Banatului” din Caransebeş, unde a fost angajat ca solist instrumentist la fluier şi saxofon.

În următorii ani, Zache reprezintă municipiul Caransebeş la diferite concursuri şi festivaluri folclorice, atât în ţară cât şi peste hotare, unde obţine şi premii: Topliţa – judeţul Harghita, Chişinău şi Corjova în Republica Moldova, la Burgas în Bulgaria.

Şi cum comorile muzicale nu trebuie risipite, Zache începe să-i împărtăşească din tainele fluierului unui copil din Caransebeş cu părinţi originari din Poiana Buchin. Astfel Nicolae Emanuel Todorescu, căci despre el este vorba, elev la Liceul Traian Doda din Caransebeş, ajunge să fie cel mai bun elev al lui Zache.

Personal, pot să spun că şi eu confirm talentul lui Emi, deoarece l-am cunoscut la Subcetate, în judeţul Harghita, unde, prin virtuozitatea interpretării melodiilor, a ieşit în evidenţă, obţinând un binemeritat loc II. Despre Emi cu siguranţă vom auzi mai multe în viitor. Dragostea lui neostoită pentru fluier l-a determinat să se perfecţioneze cu profesori de specialitate din Timişoara, de la care învaţă şi tainele clarinetului. Atât Zache, cât şi Emi au urmat şi terminat Şcoala Populară de Artă din Lugoj.

Întrebându-l pe Emi despre tainele şi sunetul fluierului, mi-a răspuns în glumă că i-au intrat în reflex fluierul locomotivei tatălui său, care era mecanic la CFR, şi fluierul bunicului, care era şef de tren, pentru că mers cu ei aproape în toată ţara.

La ora actuală, Zache face parte dintr-o formaţie din Orşova,cu care cântă la diferite nunţi, botezuri, aniversări, banchete şi altele. De la toate acestea nu lipseşte nici elevul său, Emil, care impresionează de fiecare dată publicul auditor prin virtuozitatea interpretării melodiilor, mai ales că este foarte tânăr. La una dintre petreceri, un poliinstrumentist din Timişoara, prof. dr. Marius Cârnu, a fost foarte impresionat de Emil, spunând: că încă nu a mai întâlnit până acum un asemenea virtuoz, mai ales la o asemenea vârstă fragedă, dorindu-i succes în viitor, la ambele instrumente, şi afirmându-şi intenţia de a-l coopta în echipa sa. (Va urma)