Arsenie Bălan, unul dintre primii muzicanţi ai orchestrei

,,O melodie, şi îndeosebi o melodie

populară, îşi are armonia ei proprie,

naturală, singura care o întregeşte. Cu cât

un cântec popular este înfăţişat mai

simplu, cu atât va străluci mai viu, în

toată frumuseţea lui.”

George Enescu

Se întâmplă rar ca percepţia publică a unui interpret de muzică populară să se suprapună, până la contopire, cântecului său. Iar când se întâmplă, melodia devine propria-i emblemă.

Arsenie Bălan, căci despre el este vorba, s-a născut în data de 16 septembrie 1922, în comuna Borlova, satul Dalci. Este fiul lui Iosif, zis Joja, şi al Mariei, o familie de muzicanţi. La vârsta de şapte ani merge la şcoală, primele şapte clase făcându-le la Şcoala primară din satul natal. După terminarea acestora, încă din fragedă copilărie, a început să înveţe tainele meseriei de muzicant la fluier şi clarinet, fiind ajutat de către tatăl său Joja, care era viorist secund, el însuşi fiind un talent înnăscut.

Mai târziu, printre primii din Banat, după Lae Bihoi şi Lae Purdelea, a luat saxofonul, mânuindu-l cu mult talent la diferite ocazii – nunţi, botezuri şi alte petreceri. După anii 1942-1944, când se întoarce din armată, adică de pe front, îşi continuă meseria de muzicant alături de vestitul taragotist Vasile Horea. A fost căsătorit cu Paraschiva Todor. Din această căsătorie, Arsenie Bălan are doi copii – pe Viorel şi pe Maria.

Din anul 1951 se angajează la Orchestra profesionistă ,,Lazăr Cernescu” din Caransebeş, formaţie care, sub o efigie politizată, a făcut faima cântecului autentic bănăţean. În anul 1954 se înfiinţează, la Căminul Cultural din satul Dalci, taraful ,,Valea Dalciului”, condus de regretatul învăţător Nicolae Mihăilescu. Cu acest taraf ajunge până la faza finală, la Bucureşti, obţinând premiul I şi titlul de laureat al unor concursuri şi festivaluri. Vorbind despre învăţătorul Nicolae Mihăilescu, dascălul acestor muzicanţi din satul Dalci, putem spune că era un veritabil folclorist, un catalizator spiritual în arealul Caransebeşului, şi, pe lângă faptul că era folclorist, mai târziu şi-a arătat talentele de publicist şi autor de scenarii muzical-coregrafice şi de autor de piese de teatru. Menţionăm că Arsenie Bălan, concomitent cu taraful din satul natal Dalci, nu renunţase să activeze şi la Orchestra profesionistă ,,Lazăr Cernescu” din Caransebeş, devenită mai târziu ,,Doina Banatului”, unde era solist instrumentist la clarinet şi folcloristul acestei formaţii profesioniste.

Revenind la învăţătorul Mihăilescu, să menţionăm că, între timp, acesta fusese o vreme directorul Orchestrei ,,Doina Banatului” din Caransebeş, perioadă în care a colaborat ani buni cu Nicolae Perescu, muzicant şi dirijor, faimosul dirijor al Orchestrei ,,Doina Banatului” din Caransebeş, de numele căruia se leagă pregătirea şi lansarea unei salbe de artişti populari, cântăreţi, instrumentişti şi dansatori, care au ajuns vedete ale artei bănăţene, ducând faima cântecului şi jocului bănăţean în ţară şi peste hotare, graţie unui colectiv artistic aparte şi acestui dirijor a cărui talie putem spune că a depăşit graniţele Europei.

În perioada cât a activat la Orchestra profesionistă ,,Doina Banatului”, Arsenie Bălan a participat în peste 1.000 de spectacole, în mai toate regiunile din ţară. În luna februarie 1966, efectuând un turneu cu Orchestra ,,Doina Banatului” în zona Timişoarei, se îmbolnăveşte şi pleacă acasă. După mai multe internări şi analize, i se descoperă o boală nemiloasă, care în data de 3 septembrie 1966 îl răpune la o vârstă destul de fragedă, la numai 44 de ani. Dragostea de cântec o transmite mai departe fiului său Viorel Bălan, continuator la orchestra unde tatăl său a cântat până s-a îmbolnăvit. Dar despre Viorel Bălan, care, la rândul său, a transmis mai departe iubirea melosului bănăţean fiului Arsenie, care poartă numele bunicului, am scris deja în săptămânalul nostru. (Va urma)