Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog
Cititorii săptămânalului ,,Caraş-Severinul în 7 zile” nu cred că sunt familiarizaţi cu profesia de maestru etnojocolog, meserie pe care o are profesorul Pătru Pilu Gugulanu. Tot domnul profesor ne explică că Jocografia derivă din joc (gioc), de la verbul ,,a juca”, şi grafie – de la verbul ,,a scrie” cu picioarele ritmice sau poliritmice în bătătură, după datina străbună. Dacina (datina) funcţiona ca lege a pământului din dreptul dacic cutumiar, sau pecuniar, codificat în axioane şi condace (con-dace), în ritm intens şi susţinut, în spaţiu şi timp, în volumul mare de variante adunate de pe sate din România Mare, din legile belagines, ca legi frumoase ale pământului din condace (codexuri dacice), în ritm, rit, mit, cult, cânt, care au şlefuit cuvântul nearticulat, la început format din rădăcini, radicali, etimoni, apoi articulat în cuvinte din cutume (cimilituri – jocuri de cuvinte din etnojocologie şi etimologie). Verbul ,,a juca” este format din două silabe: ju-ca, şi pot fi versificate după Diagrama Hefestion, care a pus bazele polimetriei din versificaţia antică folosită de Homer, ca prin tracolog, după părerea dânsului, care a rezervat Cântul 10 din Iliada lui tracilor aliaţi cu firseroţii (fârtaţi) troieni, care pot fi jucate şi scrise pe picioarele active şi pasive în ritm piric, pe valori de pătrimi sau anapest, pe valori de optimi după sistemul propriu de notaţie a sincretismului din arta populară română, din tetralogie, din portativul jocografic (coregrafic).
Pătru Pilu Gugunanu s-a născut în comuna Obreja, pe data de 10 august 1930, ,,la răsărit de soare”. Zodia Leului, de care aparţine, a jucat un rol primordial în toată viaţa, cariera şi afirmarea sa profesională, artistică. Părinţii – mama Floarea, născută Mioc, şi tata, Grigore – sunt decedaţi. S-a căsătorit cu Floare Ilica, Ica, pe numele de fată Bocicai, din satul Var, aparţinător comunei Obreja.
Şcoala primară a făcut-o în comuna Obreja, între anii 1937-1941, după care a urmat Liceul Teoretic ,,Traian Doda” din Caransebeş, între anii 1941-1946. Au urmat Liceul ,,Coriolan Brediceanu” din Lugoj, în perioada 1947-1948, apoi Colegiul Naţional Bănăţean ,,C.D. Loga” din Timişoara, între 1948-1952, şi Conservatorul Municipal ,,Ion Vidu” din Lugoj, Secţia actorie şi coregrafie, între anii 1947-1952. ,,Gugulanu” nu s-a oprit însă aici; a mai absolvit Academia de Artă Dramatică şi Conservatorul din Timişoara, Facultatea experimentală de coregrafie înfiinţată de Sabin V. Drăgoi, în perioada 1952-1954, Institutul de Folclor Bucureşti, Facultatea experimentală de coregrafie, între 1954-1956, şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Timişoara, între anii 1964-1966. A fost salariat sau colaborator la Ansamblul ,,Ciocârlia”, Bucureşti, între 1951-1956, la Ansamblul Armatei Bucureşti, 1953-1956, Ansamblul Giuleşti, Bucureşti, 1953-1956, Consiliul General al Sindicatelor, 1953-1956, Şcoala Populară Lugoj, 1956-1970, Ansamblul ,,Rapsodia Română”, 1970-1980, Ansamblul ,,Nicolae Bălcescu” Craiova, 1967-1969, Orchestra Populară de Stat ,,Lazăr Cernescu” Caransebeş, 1962-1963, Şcoala Populară de Artă Timişoara, 1963-1978, Şcoala Populară de Artă Reşiţa, 1978-1980, Casa de Cultură din Sânnicolaul Mare, 1980-1983, precum şi la Casa Creaţiei Populare a Regiunii Banat, 1957-1962.
Acest mare maestru etnojocolog şi gugulan de-al nostru, Pătru Pilu, are şi o activitate prestigioasă de culegere, conservare şi valorificare a folclorului. Între anii 1941-1946, alături de Matei Armaş, Lucian Costin, Dimitrie Cuzma şi Aurel Stuparu; între anii 1948-2002, alături de Aca de Barbu, Sabin Drăgoi, Traian Topliceanu, Nicolae Ursu; între anii 1950-2002, alături de Petru Bodeuţ, dr. Floare Capsali, Ion David, Alexandru Dobrescu, dr. Sabin Drăgoi, G.I. (Verone) Niculescu, dr. Mihai Pop, Eugenia şi Gheorghe Popescu (Judeţ), dr. Vera Proca (Ciortea), Aurelia Săuţeanu, dr. Romul Vulcănescu şi prof. Tiberiu Alexandru – etnomuzicolog, caransebeşean – şi el.
Prietenul nostru comun, Pătru Pilu, al meu şi al regretatului ziarist şi realizator de emisiuni radiofonice Nicolae Pârvu, autorul acestor rânduri, dispune de un fond documentar-istoric, ştiinţific, cultural-artistic şi etnofolcloric unic, de o valoare cu totul deosebită. Este bine conservat, şi valorificarea lui, de către forurile competente, se impune tot aşa cum actuala putere din comuna natală, Obreja, ar trebui poate să declare casa părintească, bine păstrată şi conservată, ca Muzeul de etnografie şi folclor ,,Valea Bistrei”, el fiind ,,Cetăţean de onoare” al comunei Obreja. Mai putem spune, după cum mărturiseşte şi răspunde la întrebările lui Nicolae Pârvu, că Pătru Pilu Gugulanu a participat ca dansator, fie singular, fie component în echipele marilor ansambluri, la toate ediţiile fostului Festival al Tineretului.
Primul festival s-a ţinut la Praga, în anul 1947, Pătru fiind unul dintre cei mai tineri participanţi, poate singurul în vârstă de numai 17 ani. Făcea parte din Formaţia de căluşari ,,Boerebista”, care a evoluat în multe spectacole, inclusiv în cele de mare anvengură, cum erau acelea de pe stadionul din Praga. Pătru avea cu el, conform regulilor de joc, o măciucă, pe care o moştenise de la străbunicul lui, Toma, care în tinereţe fusese cu ea până şi la Roma. Pătru a jucat şi singur, mânuind măciuca cu un talent care i-a uimit pe toţi, juriul văzându-se obligat să-i acorde… Medalia de aur! Şi asta era ceva pentru România acelor ani! (Va urma )
Ştefan ISAC
