Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog (III)
Pentru vremea aceea, era ceva extraordinar ca oamenii să asculte, acasă la ei, cântece şi piese de joc susţinute de Orchestra ,,Lazăr Cernescu”, condusă, atunci, fie de Gheorghe Bot, fie de Ioan Panduru. Lae Perescu, cel care avea să-i devină un bun şi drag prieten lui Pătru, a venit ceva mai târziu, după perioada Timişoara şi Bucureşti. Discuţia dintre Nicolae Pârvu şi Pătru Pilu se referă la Festivalul de la Bucureşti (unde nu s-au întâlnit), Pătru participând ca student al Facultăţii de Metalurgie, cu colegii lui de facultate, împreună pregătind o suită de dansuri din Banat, interpretate de opt perechi, fete şi băieţi de o mare frumuseţe şi un mare talent. S-au prins drăceşte în Hora dacilor şi Brâul lui Iova, pe care Pătru le ştia de acasă, de la Obreja. A fost un succes teribil, ei dansând pe aproape toate scenele din Capitală, unde au fost purtaţi de aplauze ca pe… valurile mării! De acum devenind profesionist, Pătru Pilu a fost solicitat să colaboreze pe unde voia şi pe unde nu. Astfel, a plecat la Varşovia în anul 1955. Tot în această perioadă a fost încadrat la Ansamblul de mari dimensiuni şi de înalt profesionalism ,,Ciocârlia”, al M.A.I., unde a fost colaborator în formaţia de dansuri populare în care erau 16 băieţi şi 32 de fete, aşa că fiecare dintre băieţi avea câte… două, bune de jucat pe sub mână. În anul 1957 a avut loc cel de-al VI-lea festival, care s-a ţinut la Moscova. Şi de data aceasta, era tot colaborator, bine plătit, la ,,Ciocârlia”. Aici era ,,mirele” din ,,Nunta de pe Someş”, pusă în scenă de Floare Capsali şi Gheorghe Popescu –Judeţ.
De la Bucureşti, după ce o perioadă s-a şcolit la Caransebeş şi Lugoj, a venit la Timişoara, ca să fie între gugulanii lui. Aici a avut tot felul de aventuri, ba la Şcoala Populară de Artă, ba la Casa Studenţilor, ba la Bibliotecă, unde lucra. Se mai ocupa şi de dansurile de la un ansamblu al fostului Sfat orăşenesc. Aici, îi era, ca peste tot, corepetitor, Pavel Roşu, un foarte bun taragotist şi totodată un muzicant autentic, cu care a colaborat şi subsemnatul. La un moment dat, cei de la Operă aveau nevoie de balerini, pentru diferite spectacole de anvengură, şi atunci au apelat la serviciile lui Pătru, care a ales ,,jucători” de talent, care au devenit… balerini.
Cam tot pe vremea aceea s-a apelat şi la serviciile unui suflător de mare talent, acesta fiind Pavel Roşu, care a şi fost integrat în Orchestra operei. După un mare succes, la banchetul de la ,,Lloyd”, unde au fost invitaţi cei doi artişti (Pătru şi Pavel), la un moment dat, doamna Aca de Barbu care îl avea alături de ea pe impozantul dr. Petru Groza, l-a chemat pe Pavel ca să-l cunoască. Pătru a rămas perplex când a văzut-o pe marea cântăreaţă de operă cum îl săruta pe frunte pe ,,Piticul” din Sacoşu Mare.
O altă întâmplare care merită povestită s-a întâmplat când Pătru, copil fiind şi aflându-se la Obreja, unde a avut-o ca învăţătoare pe distinsa doamnă Florica Albu, mama celebrei balerine Rodica Murgu, a fost solicitat să conducă, prin munţi, pe câţiva oameni de ştiinţă, printre care şi prof. A. Borza, care venea de la Cluj. Aşa a ajuns Pătru pe Gugu, unde s-au făcut fotografii, dar el era după… tufe şi abia se mai vedea. E un munte fermecător, plin de mistere care aşteaptă să fie dezlegate! Dar cine s-o facă? Poate Asociaţia pe care a înfiinţat-o împreună cu Nicolae Pârvu, prof. Cornel Hamat şi alţi oameni de cultură din zona Caransebeşului care poartă numele de … ,,Gugulanul”, în cadrul ei fiind sărbătorit şi eroul serialului nostru. (Va urma)
