Doi rapsozi cu voci naturale în melosul bănăţean,

Floare Mateoni Opruţ şi Valeria Berzescu

Deşi provin din două subzone folclorice diferite, şi anume Valea Bistrei şi Valea Timişului, atât doda Floare cât şi doda Valeria şi-au păstrat acurateţea vocilor, umblând să culeagă fiecare cele mai adecvate melodii, cele care să le reprezinte cel mai bine.

Floare Mateoni Opruţ s-a născut în data de 6 iunie 1918, în satul Var din Caraş-Severin, judeţ cu mare tradiţie în valorificarea şi păstrarea tezaurului folcloric bănăţean; doda Floare descinde din acea familie de cântăreţi populari dăruiţi de natură cu har divin. Mama sa a fost cântăreaţă în corul bisericii satului Var, iar tatăl a fost cantor. Ambii părinţi, ajutaţi de învăţătorul Sârbu, i-au insuflat micuţei Floare pornirea spre credinţă şi dragostea pentru obiceiurile şi tradiţiile autentice ale satului românesc.

Floare Mateoni a urmat în satul Var cele şapte clase primare, dovedind înclinaţii deosebite pentru lucrul de mână, cu care îşi înfrumuseţa odăile casei părinteşti. Urmând chemarea părinţilor, a început să cânte în biserică, apostolul impresionându-şi încă de pe atunci consătenii cu glasul său vibrant, de o sensibilitate deosebită. Sunt cunoscute în lumea satului participările rapsodului Floare Mateoni la nunţi, la înmormântări (ca bocitoare), la celelalte serbări săteşti. Stă ca argument pentru cele afirmate mai sus citatul dintr-o scrisoare primită pe adresa Studioului Radio Timişoara, trimisă de o ascultătoare fidelă din Caransebeş – Persida Gabriel –, consăteana dodei Floare: ,,Tatăl şi fratele Floarei Mateoni au fost primii cantori la biserica din sat; ei nu au lipsit nicio zi de sărbătoare de la slujbă. Cântau foarte frumos. Nici ea nu a lipsit de la biserică. Cânta în cor. Floare a cântat de mică, până s-a ridicat fată mare. Înainte vreme, fiecare casă avea oi, şi copiii, fetele mergeau să le păzească la păşune şi-apoi cât era ziua de mare nu aveau ce face – cântau”.

Floare Mateoni a fost şi o mare iubitoare de carte. De-a lungul vieţii a fost o excelentă culegătoare de folclor, la baza cântecelor sale stând versurile pe care le-a auzit de la bătrânii din sat şi de la părinţii ei. Ea le dădea glas, aşa cum o îndemna sufletul. O adevărată interpretă populară, care şi crea când cânta. Doinele sale sunt pline de alean, însăilând în cuvinte frânturi ale unor puternice trăiri interioare.

Deşi sunt mai tânăr, pot afirma că am descoperit-o pe doda Floare atunci când am ascultat-o, că m-au impresionat glasul ei răscolitor, talentul şi înclinaţia deosebită pentru folclorul autentic, ceea ce a şi determinat-o să înregistreze la Studioul Radio Timişoara primele ei piese, ca solistă a ,,Doinei Banatului” din Caransebeş (1968). Aceste piese (doine) impresionează şi astăzi prin fiorul artistic pe care-l transmit: Fată mare din Banat, Ia ieşi, mândruţo, pân’ la poartă, Vai, vai, frumoasă-i lumea, Păruţ cu apă rece. În 1971 a urmat o altă serie de înregistrări, de data aceasta fiind acompaniată de Orchestra populară a Casei de Cultură din Caransebeş, condusă de Nicolae Purdele: Auzit-am, bade, eu, Cântă cucu prin tufiş, Vine vara, trece iute. Aceste piese sunt, de fapt, unicele ei înregistrări, existente doar în Fonoteca de aur a Studioului Radio Timişoara.

Marea doinitoare Floare Mateoni a trecut la cele veşnice în data de 16 octombrie 1995, dar amintirea sa se cuvine să fie păstrată.

Valeria Berzescu s-a născut la 27 iunie 1933, în comuna Teregova. A urmat şapte clase primare în comuna natală, timp în care a început să fie preocupată de cântecul popular, îndrumată fiind de bunica ei din Teregova. Cântecele şi doinele auzite în copilărie au format repertoriul de mai târziu al tinerei soliste, care, treptat, şi-a îndreptat atenţia spre valorificarea unui repertoriu inedit, cules din bogata zonă a Caransebeşului, cu precădere a satului de unde este originară. Recunoscută ca un adevărat rapsod cu un repertoriu autentic, Valeria Berzescu a fost cooptată să cânte în diferite formaţii de muzică populară. A debutat în 1954, ca solistă a Orchestrei Casei de Cultură din Caransebeş, dirijor Nicolae Purdele. A colaborat cu Orchestra Clubului CFR şi ,,Doina Banatului” din Caransebeş, dirijor Nicolae Perescu, când au fost realizate de către Studioul Radio Timişoara şi primele sale înregistrări (1965): doinele Sus îi luna-n răsărit, Când mergi, bade la pădure şi jocurile Toată lumea are-un dor, Frunză verde bob de grâu. În 1964 a avut primele apariţii la Televiziunea Română. În anul 1974, în urma vizitei redactorului de specialitate de la Radio Bucureşti, Alexandru Fabian, în Banat, dintre toţi soliştii audiaţi cu această ocazie şi-a oprit atenţia spre doda Valeria şi spre subsemnatul, spunându-i dirijorului Nicolae Perescu să înregistreze cântecele noastre pe o bandă magnetică pe care să o trimită la Bucureşti pentru a fi audiată de specialişti, comisia din radio aprobând şapte melodii pentru doda Valeria şi cinci pentru subsemnatul. În acelaşi an am înregistrat cu Orchestra Populară Radio, dirijată de George Vancu, aceste piese. În anul 1975 a apărut un disc editat de Electrecord.

Valeria Berzescu a fost prezentă la diferite concursuri de muzică populară şi a susţinut concerte: prima ediţie a Festivalului ,,Maria Tănase” de la Craiova, în 1969, prilej cu care a obţinut o menţiune; la Festivalul ,,Aurelia Fătu-Răduţu” de la Bocşa, locul II la prima ediţie; împreună cu Orchestra Clubului CFR din Caransebeş, concerte în Iugoslavia. A cântat alături de Raveca Săndulescu, Maria Ciobanu, Petre Săbădeanu, Lucreţia Ciobanu, în spectacole cu orchestre populare din Valea Jiului. Melodii de mare succes au fost doinele Când pleci, bade, la pădure, Hai, bade, pe vale, care poartă amprenta unor creaţii autentice, solistei fiindu-i apreciate vocea deosebită şi modul original de interpretare.

Descendentă dintr-o familie de artişti dansatori (şase persoane), ea însăşi o bună dansatoare în echipa din Teregova, a obţinut locul I la Finala celui de-al VI-lea Concurs al formaţiilor de amatori. ,,Prin programul intitulat <<De la moşi, la strămoşi>>, familia lui Ion Berzescu (Tolge) din Teregova, echipă compusă din şase persoane, s-a făcut cunoscută prin suitele de dansuri populare jucate cu măiestrie pe scenele Timişoarei şi ale Capitalei, la a cincea ediţie a Concursului naţional al formaţiilor artistice de amatori” (articol apărut în fostul ziar ,,Drapelul Roşu”, semnat de Gavril Mălai, în 1960). În acelaşi ziar, tot în 1960, Magda Sârca semna articolul Comori de artă populară, în care descria măiestria în arta cusutului, păstrată de această veritabilă decoratoare populară: motive geometrice pe cămăşi din pânză de in, două flori multicolore pe opregul din mătase sau pe ceapsă neagră. Publicaţia ,,Înainte”, din 1969, sub titlul Preludiu la Festivalul şi Concursul Maria Tănase, scria: ,,La cantonul unde lucrează Valeria Berzescu, cântecul popular este oaspete şi gazdă în acelaşi timp. Talentata cântăreaţă a debutat în 1954, ca solistă a Casei de Cultură din Caransebeş, iar peste şase ani, la Televiziune. Palmaresul său poartă înscrise numeroase premii la concursuri locale. O caracterizează, pe lângă calităţile vocale, râvna în culegerea de folclor.”

Numele Valerei Berzescu se înscrie printre acelea ale reprezentanţilor dăruiţi cu talent, care duc mai departe florile cântecului popular bănăţean autentic. (Va urma)