Pătru Pilu Gugulanu – Maestru etnojocolog (IV)
Din caracterizarea publicistului Nicolae Pârvu, cu privire la munca cultural-educativă depusă de prof. folclorist coregraf Pătru Pilu, în comuna Obreja, în intervalul 1944-1974, perioadă solicitată în care organele de partid şi de stat din comuna Obreja, reţinem: ,,Cunosc activitatea cultural-educativă fructuoasă depusă de tov. Pătru Pilu, profesor la Şcoala populară de artă din Timişoara, care a desfăşurat, paralel cu munca didactică, o susţinută activitate în cadrul comunei şi în special la Căminul Cultural din Obreja despre care s-a dus faima în ţară şi în străinătate. Toată lumea ştie doina <<La Obreja într-o grăgină>>, cântată pe posturile de radio şi televiziune de renumitul doinitor de muzică populară Achim Nica sau de cunoscutul taragotist Remus Bistriţa, fost solist instrumentist la Ansamblul <<Rapsodia Română>>, care a vrăjit cu taragotul său fermecat întreg Globul pământesc. Ei sunt fii ai comunei, crescuţi la Obreja, cu care ne mândrim noi, dar şi ţara-ntreagă, descoperiţi, încurajaţi şi îndrumaţi cu competenţă de folcloristul Pătru Pilu, care le-a selecţionat melodiile de pe Valea Bistrei.
Cine nu cunoaşte echipa de căluşari din Obreja? În această formaţie a activat, în anul 1944, la vârsta de 14 ani, şi tov. Pătru Pilu, în calitate de interpret, până în 1947, sub conducerea regretatul vătaf de căluşari Simion Boariu, zis Moş Boată, care juca virtuos pe boată.
În toamna anului 1948 tov. Pătru Pilu a înfiinţat echipa de jocuri populare, pe care a condus-o pe cele mai înalte culmi la concursurile republicane, culegând şi valorificând tezaurul folcloric coregrafic de pe Valea Bistrei, care se mai numea şi <<Valea Plângerii>>, denumire primită în urma cuceririi Daciei de către romani. Cine nu-şi aminteşte de piticii din Obreja, <<jucăuşii minune>>, care au fost instruiţi şi îndrumaţi, din 1951 până în prezent de coregraful Pătru Pilu? Ba, mai mult, s-a creat şi strigătura <<Joacă copiii ca şpiru, că sunt instruiţi de Pilu>>.
Datorită rezultatelor deosebite obţinute de formaţiile de jocuri din Obreja în confruntările judeţene, naţionale şi internaţionale, urmare a competenţei dovedite de acest coregraf şi folclorist, considerăm că el întruneşte condiţiile de profesionalitate, cercetare şi valorificarea ştiinţifică a folclorului bănăţean. Prezenta caracterizare i-a fost necesară la titularizarea definitivă pe postul de profesor folclorist coregraf în cadrul Şcolii populare de artă din Timişoara”.
Pătru Pilu – O viaţă închinată dansului. Ne mărturiseşte prof. Pătru Pilu că a predat dansul la Şcoala populară de artă, ajungând în anul de studii 1973-1974 la o nouă promoţie şi că era fericit când întâlnea nume consacrate crescute de el, dansatori ca soţii Duşa şi Nicolae Stănescu, Aurelian Cristea sau Ioan Moldovan de la Ansamblul ,,Banatul”. Un instructor de dans din Anglia l-a întrebat pe Pătru ce părere are despre folclorul românesc, iar Pătru i-a răspuns că, dacă Anglia îşi permite să provoce la fotbal restul lumii, România poate concura cu restul lumii la folclor. I-a plăcut foarte mult englezului comparaţia.
Pătru a crescut instructori de dans ca Victor Jicheran, Ion Munteanu, Afilon Laţcu, Gheorghe Popa, Ion Drăcea, care sunt buni coregrafi şi regizori. Mai spunea că-l iubea foarte mult folcloristul Nicolae Ursu. Era nelipsit la diferite anchete folclorice efectuate împreună cu marele lui prieten Gabriel Manolescu. A lucrat la Ansamblul ,,Ciocârlia”, unde Popescu-Judeţ avea nevoie de el pentru a-i putea găsi mai uşor unele izvoare folclorice. Folcloristul Gheorghe Vancu i-a trimis din Bucureşti o delegaţie franceză cu care a vizitat Buziaşul (Expoziţia Troceanu), a cules dansuri de pe valea Timişului, întâmplarea făcând să nimerească la o nuntă ţărănească în Valea Timişului, unde au fost excepţional primiţi. Francezii au îmbrăcat costume naţionale specifice şi au jucat ca nişte autentici nuntaşi din partea locului. A adunat împreună cu Nicolae Ursu sute de jocuri şi lucrează la un mic dicţionar coregrafic bănăţean, deoarece consideră că unele dansuri sunt de o mare importanţă, având denumiri dacice, hore la care participă toată suflarea comunităţii. (Va urma)
