O voce plăcută şi apreciată de public: Iovi Dionisie
S-a născut la 10 septembrie 1939, în comuna Bogda, judeţul Timiş. Iovi Dionisie descinde dintr-o familie de iubitori ai folclorului bănăţean, dăruită cu har artistic – bunicul său, Luca Vasile, cânta la fluier şi clarinet, un frate de-al tatălui era toboşar, iar o soră de-a părintelui său cânta cu vocea frumoase doine şi cântece de prin partea locului. În această ambianţă, Iovi Dionisie învaţă de mic copil să cânte şi el la fluier şi clarinet.
Apropierea de cântecul popular s-a manifestat în tinereţe, după satisfacerea stagiului militar, când, în 1962, Iovi Dionisie participă la un concurs organizat de fosta Casă Centrală a Creaţiei din Bucureşti, în colaborare cu Radioteleviziunea Română, concurs prezidat de compozitorul Paul Constantinescu, ocazie cu care a obţinut premiul al III-lea pe ţară. Încurajat de acest prim succes, se hotărăşte să urmeze cursurile Şcolii Populare de Artă din Arad, timp de doi ani; între 1964-1966 frecventează cursurile Secţiei de canto clasic cu tenorul Nicolae Stan şi cursurile de coregrafie. Cariera sa solistică a început în 1967, odată cu prima apariţie la o emisiune de folclor a Televiziunii Române.
Au urmat înregistrări cu Orchestra Populară a Radioteleviziunii din Bucureşti, dirijată de George Vancu, fiind imortalizate pe bandă magnetică o parte din cântecele care îi alcătuiau repertoriul. Această timpurie afirmare a dus în continuare la editarea unui număr de cinci discuri Electrecord, apărute între 1970-1990, realizate cu Orchestra Populară Radio şi cu dirijorii Nelu Stan şi Paraschiv Oprea, ca parteneri avându-i pe Luca Novac şi Remus Bistriţa la taragot, iar pe Efta Botoca la vioară.
Piesele inserate pe aceste discuri demonstrează valoarea reală a unui artist popular şi a unui înzestrat purtător de folclor. Stilul autentic interpretativ şi vocea sa plăcută şi-au găsit o largă apreciere în faţa publicului. Enunţăm câteva dintre ele: M-a făcut mama, făcut, Frumoasă-i mândruţa mea, Măi feciori hai la soroc, Mândruţă cu ochii verzi, Mă-nsurai luai pe Ana, Mândruliţă din Lugoj, Mândruţa cu casa-n colţ, Mândru mi-s că-s bănăţean, Ce-o fi cu inima mea, Ce frumoasă e Ileana, Mândră-i fata din Banat, Dragu-mi-i la joc, precum şi doinele Cucu cântă primăvara, Tinereţe trecătoare şi Ghindană, Ghindană.
Municipiul Caransebeş a fost parcă mai bogat, mai înfloritor timp de peste 10 ani, perioadă cât Iovi Dionisie a fost angajat la Orchestra profesionistă ,,Doina Banatului”, precum şi la Clubul de amatori CFR. S-a simţit bine alături de colegii lui de scenă, printre care îi amintim aici pe Dumitru Chepeţan, Maria Tudor, Valeria Colojoară, Valeria Berzescu, Emilia Stan, Petrică Pascal, Susana Peţan, Petrică Stoichescu, Mia Curuţ.
A apărut ca solist în spectacole, invitat al celor mai diverse orchestre de muzică populară din ţară: ,,Crişana” din Oradea, ,,Cindrelul” din Sibiu, precum şi din Zalău, Baia Mare, Sighetul Marmaţiei, Arad, Timişoara şi multe altele. Vocea sa a fost auzită şi în restaurantele din Băile Herculane, Arad, Caransebeş, Timişoara, dar şi din multe alte localităţi bănăţene. În 1970 are şansa de a concerta şi în Iugoslavia, cu ansamblul Clubului I.O.R.T., condus de Achim Penda.
Iovi Dionisie face parte din pleiada adevăraţilor interpreţi bănăţeni, alături de Ana Pacatiuş, Achim Nica, Mariana Drăghicescu, Florentin Iosif, Iosif Ciocloda şi alţii. A cântat pe aceleaşi scene cu solişti de muzică populară consacraţi, ca Aurelia Fătu-Răduţu, Ion Cristoreanu, Maria Ciobanu, Felician Fărcaşiu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin. În 1978, Iovi Dionisie a înregistrat la Radio Timişoara, cu acompaniamentul Orchestrei populare ,,Banatul”, melodii de la şes, ca: Hai, mândro, să te joc, Câte fete-s bănăţene, Inimioară cu dor mult, doina Satule de lângă munte, şi încă multe alte piese. (Va urma)
