Minodora Nemeş, fiica Mariei Tănase
Minodora Nemes la 17 ani
Scriind despre regretatul jurnalist Nicolae Pârvu promiteam, într-un episod anterior, că vom reveni cu amănunte despre un cuplu mai puţin cunoscut în lumea artistică în general, şi a folclorului în special, necunoscut multora dintre cititorii de azi şi iubitorilor de muzică populară din Banat.
Faptele s-au derulat la începutul anilor 1960, tot la Caransebeş, în perioada de mare glorie pe care a cunoscut-o Orchestra ,,Lazăr Cernescu” (,,Doina Banatului”). În toamna anului 1959, doamna cântecului românesc, Maria Tănase, fiind în turneu cu această orchestră, întâlneşte o tânără şi frumoasă fată, ce purta codiţe, aceasta fiind angajata orchestrei. La repetiţie, Doamna Maria o întreabă pe Minodora: ,,Ce-i cu tine pe aicea?”. ,,Sunt şi eu o cântăreaţă, Doamnă Maria”. ,,Cum îţi zice?”. ,,Minodora”. Aşa s-au cunoscut. Minodora Nemeş avea un repertoriu curat, format din cântecele prinse după ureche în copilărie, prin locurile unde se născuse (satul Hodoni, din judeţul Timiş, în anul 1941, dintr-o familie modestă, cu o mamă frumoasă şi harnică – Rusalina) şi crescuse până la 17 ani, când a fost aleasă din rândurile ţăranilor pentru a participa la un concurs de amatori. Pe ţărăncuţa aceasta, purtând cu ea cântecul bănăţean, o ia Maria, cu învoirea părinţilor, la Bucureşti, ca s-o crească. O dă la Şcoala Populară de Artă în clasa profesoarei Mia Braia, ca să-i întregească cultura muzicală. O programează şi o poartă cu ea în turnee prin ţară, recomandând-o peste tot, inclusiv la Radio şi Televiziune, ca fată a ei. O plimbă peste tot ca să-i îmbogăţească cunoştinţele, văzând, ascultând, întrebând. Povestind, Nicolae Pârvu încheie astfel: ,,Minodora a avut norocul să trăiască trei ani în preajma unei
Minodora Nemes pregatita de spectacol de mama sa, Maria Tanase
personalităţi artistice care a pus pentru totdeauna sigiliul ei pe opera de descoperire şi de interpretare autentică a creaţiei vaste şi originale a poporului nostru. Maria a îndemnat-o pe tânăra cântăreaţă să nu uite o clipă sfaturile şi calea indicată de dânsa! Aceasta-i va fi îndreptarul ei sigur în carieră şi în viaţă”. Odată cu Maria Tănase Minodora avea să plece definitiv la Bucureşti şi să fie adoptată de marea noastră cântăreaţă. Neli Minodora era fragedă, plăpândă şi subţirică precum o trestie; avea două codiţe ca de şcolăriţă, pe care, în spectacole, şi le împletea într-una singură, de o rară frumuseţe, care îi atârna pe spate, ajungându-i până aproape de călcâie.
După plecarea din Caransebeş (dirijorul Nicolae Perescu nu s-a împotrivit câtuşi de puţin, dimpotrivă, s-a bucurat de o asemenea mamă pentru cântăreaţa lui!) şi stabilirea în Capitală, Neli Minodora s-a rupt de gugulani. Prietenul Nicu Pârvu a întâlnit-o, într-o vară, pe Litoral, într-un concert de muzică populară dirijat de Ionel Budişteanu. Apoi, mult mai târziu, după ce Maria Tănase a trecut la cele veşnice, Neli a venit, pentru o scurtă vreme, la Timişoara, şi a cântat în Crama ,,Timişoara – 700”, unde a cunoscut un sârb (era la modă venirea lor în România), s-a căsătorit şi împreună au plecat în Canada. (Va urma)
