Un nume de referinţă în publicistica bănăţeană
Nicolae Ioan Pârvu (II)
Nicolae Pîrvu și Daniela Băcilă, de la Radio Timișoara, la aniversarea lui Achim Nica, la 70 de ani la Obreja (2000)
În 1966 şi-a unit destinul cu cel al Măriei Barlan, din localitatea Preja, comuna Balta, judeţul Mehedinţi, şi au o fiică, născută în 1970 – Luminiţa-Lăcrimioara, care a fost mereu bucuria lor. Luminiţa, împreună cu soţul ei, Caius, sunt stabiliţi în Canada, la Toronto.
Paralel cu munca la ziar, în anul 1977, a fost ales preşedinte al Sindicatului Presei din Timişoara, funcţie ce l-a propulsat, fiind un exemplu şi în acest domeniu. În anul 1979 a fost promovat ca secretar general de redacţie la Studioul Teritorial de Radioteleviziune din Timişoara, unde a lucrat sub îndrumarea directorului Nicolae Oprean şi a redactorului-şef adjunct Ioan Ieran. Aici s-a remarcat prin spiritul său cinstit, obiectiv, sincer, colegial. Şi-a adus personal contribuţia la realizarea unei investiţii, noul studiou de emisie de pe strada Cluj, nr. 24, Timişoara. La închiderea temporară a studioului, în 1985, a fost transferat la Comitetul Judeţean de Cultură Timiş, condus de prof. Alexandra Corneanu (preşedinte) şi prof. Alexandru Mangu (vicepreşedinte). În această funcţie s-a remarcat prin ajutorul acordat instituţiilor de cultură din teritoriu, din judeţ, prin modul original de a rezolva problemele grele ale autofinanţării. Datorită acestor calităţi, a fost numit în funcţia de director la Filarmonica de Stat ,,Banatul” din Timişoara, pe care a condus-o între anii 1987-1988.
Revoluţia Română din Decembrie 1989 l-a găsit, încă din primele momente, de la 22 decembrie 1989, la postul de Radio Timişoara, pentru care avea o afecţiune deosebită. Din primele ore ,,a ieşit în eter”, îndemnând populaţia la calm, la reluarea activităţii economice şi sociale. Noua conducere a postului, în frunte cu Ilie Dobrici (director), Bogdan Herzog (redactor-şef adjunct) şi Marcela Păcurariu (secretar general de redacţie), l-a încadrat pe Nicolae Ioan Pârvu în echipa nou formată, unde, împreună cu colegii de redacţie şi din departamentul tehnic, condus de ing. Ion Olaru, a reuşit câteva performanţe radiofonice absolute, mai ales în ceea ce priveşte transmisiunile în direct. Nicolae Pârvu a fost prezent, cu microfonul, la manifestările de la Alba Iulia, Ţebea, Muntele Găina, de unde a relatat evenimentele respective.
Un moment cu totul deosebit şi totodată riscant l-a constituit emisiunea realizată în Mina Anina, la o adâncime de 1.200 m, emisiune unică în lume, în ceea ce priveşte adâncimea. I-au fost alături redactorii Teodora Idvoreanu şi Aurelian Teculescu, tehnicianul Eugen Alupului, Ioan Romoşanu şi şoferul Octavian Baisan.
În perioada postdecembristă, Nicolae Pârvu a susţinut permanent mai multe rublici la Radio Timişoara, care l-au făcut cunoscut în lumea radiofoniei, aşa cum au fost emisiunile duplex, realizate în colaborare cu posturile de radio din Novi Sad, Chişinău, Szeged, Budapesta, ,,Vocea Germaniei” şi „Europa Liberă”. A realizat emisiuni săptămânale, proprii – „Oameni necăjiţi”, „Eveniment”, precum şi emisiuni informative zilnice. Un capitol aparte l-a reprezentat dragostea faţă de formarea noii generaţii de ziarişti. Timp de trei ani a fost lector la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii „Tibiscus”. Sub îndrumarea sa, la Radio Timişoara s-au format redactori de forţă, dintre care îi amintim pe Ioan Crăciun, Mihail Junea, Marius Pentelescu, Mihai Anghel, actualul director al postului, Adrian Schindarli, Aurelian Teculescu, Teodora Idvoreanu, Ioan Dan, Mihaela Ioncelescu, Violeta Chiria, Cristina Iovi, Elex Huseniţă, Daniela Florea, Cristina Mihai şi mai tinerii Dan Negru sau Mario Balint.
În anul 1997 s-a pensionat de la Radio Timişoara, dar a continuat să colaboreze cu acesta. În calitate de publicist, a coordonat revistele „Vremea”, ca director general, şi ,,Anotimpuri”, ca redactor-şef adjunct, alături de Cezar Ioana (redactor-şef). A publicat numeroase lucrări de memoralistică, începând cu anul 1994 şi până în 2002, la diferite edituri, ca Mirton, Helicon, Augusta.
Împreună cu prietenul şi concetăţeanul său, prof. Cornel Hamat, a coordonat reeditarea volumului „Monografia oraşului Caransebeş”, apărut la Editura Mirton, Timişoara, în 2001, lucrare istorică şi ştiinţifică de referinţă pentru trecutul Banatului şi al oraşului în care s-a născut, Caransebeş. Fiind întrebat de Sorin V. Moldovan, să numească cinci titani ai presei bănăţene, din toate timpurile, Nicolae Pârvu, fără să clipească, a răspuns: Pavel Popa, Ion Maricoiu, Dumitru Mărgineanu, Timotei Jurjică, Margareta Bogdan. În anul 2003, pentru meritele importante ale publicistului şi scriitorului Nicolae Pârvu, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, i-a conferit, prin Decret prezidenţial Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler.
Despre Nicolae Ioan Pârvu putem spune că munca i-a încununat viaţa, că prin muncă s-a cunoscut pe sine şi s-a apropiat de semenii săi, prin muncă şi-a împlinit visul şi s-a ridicat prin vremuri deasupra lor, înscriindu-şi numele în cartea timpului. Prietenul nostru cu nume emblematic pentru presa vorbită din Banat şi fost redactor şi crainic de Radio Timişoara, s-a despărţit de noi în 11 noiembrie 2003, plecând în lumea celor drepţi, dar, spre regretul tuturor celor care l-am cunoscut şi i-am fost aproape, a fost înmormântat în satul Doamnei Maria (la Preja), unde noi nu avem posibilitatea să-i aşezăm o floare la cruce. Alta ar fi fost situaţia el era înmormântat la Caransebeş sau Timişoara, dar, poate, în viitor… (Va urma )
