Radu Vincu, un urmaş demn al lui Ion Luca-Bănăţeanu
Pot spune că Radu se află în plutonul de frunte al violoniştilor din ţara noastră, şi nu numai, apreciere pe care au facut-o şi o fac mari specialişti în domeniu, ca Nicolae Perescu, Constantin Arvinte, Gelu Stan, Ciprian Cipu etc. Radu Vincu s-a născut în data de 1 decembrie 1947, în comuna Satchinez, localitate în care a văzut lumina zilei şi solistul vocal Dumitru Chepeţan.
În familia lui Radu, bunicul cânta la vioară şi clarinet. Şi cum aşchia nu sare departe de butuc, fraţii Radu şi Ilie Vincu au moştenit de la bunicul lor dragostea de muzică şi au continuat să ducă mai departe ceea ce au învăţat de la moşul lor. Elev fiind la şcoala din satul natal, a participat şi a cântat la serbările şcolare, precum şi la festivalurile organizate între şcoli. Adevăratul debut al lui Radu a avut loc în anul 1963, când Orchestra Populară ,,Lazăr Cernescu” (,,Doina Banatului”) din Caransebeş a organizat un spectacol la Satchinez. După aceea, membrii ansamblului au fost invitaţi să servească cina, urmând să fie cazaţi la oamenii din comună. În seara aceea a avut loc şi un bal la Căminul Cultural, muzica fiind asigurată de orchestra din sat, la care cânta şi Radu. Aceasta era formată numai din instrumente cu coardă, Radu fiind primaşul orchestrei (nu aveau suflător în formaţie). Deşi Radu era în clasa a V-a, era omul de bază al orchestrei săteşti. Deşi micuţ şi plăpând, era zmăios, fiind remarcat de dirijorul şi directorul ,,Doinei Banatului”, Nicolae Perescu, care, fără să stea prea mult pe gânduri, l-a angajat la orchestra profesionistă din Caransebeş. Şi acum mi-l imaginez pe Radu, era mezinul ansamblului, şi Nicolae Perescu ţinea foarte mult la el, spunându-i în glumă că-l înfiază, ca să rămână definitiv în Caransebeş.
În cei 7 ani petrecuţi la Caransebeş, respectiv 1963-1970, deşi tânăr, a fost un membru de bază al orchestrei. Aici a cunoscut ce înseamnă turneele prin toate oraşele din ţară, precum şi peste hotare, respectiv în Iugoslavia. După desfiinţarea ansamblului, la Caransebeş rămânând numai orchestră, Radu s-a transferat la Ansamblul profesionist ,,Banatul” din Timişoara, unde a slujit trei decenii, respectiv între 1970-2000. Cu acest ansamblu, pe lângă turneele din ţară, a efectuat şi altele, în Germania, Franţa, Ungaria, Italia, China, Coreea, URSS, Mongolia, Cuba. A mai concertat în oraşe ca Belgrad, Berlin, Dresda, Rudolfstadt, Milano, Modena, Cesena, Tolo Cheti, Paris, Dreo, Anculem, Pekin, Phenian, Ulan Bator, Henan, Havana. În SUA, la New York, a cântat la Restaurantul Dunărea, alături de celebrele soliste de muzică populară Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa şi Elena Merişoreanu. A mai cântat şi la nunta Maestrului Gheorghe Zamfir, lângă Paris, alături de marii muzicieni Vasile Pandelescu – acordeon, Riţă Gărgăriţă – contrabas, Ilie Alecu – ţambal, Pavel Cebzan – clarinet.
Desfăşurându-şi activitatea la Timişoara, împreună cu fratele său stângaci la vioară, Ilie Vincu, fac un cuplu fericit, unicat în ţară. La o examinare făcută de dirijorul şi compozitorul Constantin Arvinte, acesta s-a exprimat: ,,Aceşti violonişti au stil sută la sută pentru orice zonă folclorică, un simţ armonic foarte dezvoltat, o tehnică impecabilă, de mare virtuozitate, şi expresie muzicală” (acestea fiind specificate în fişa de examinare). La Ansamblul ,,Banatul” din Timişoara a fost o perioadă solist instrumentist, apoi, din 1989, dirijor, şef de orchestră. (Va urma)
