Continui să discut cu Livia, care îmi spunea că se consideră o solistă ,,omisă”, regretând că nu-i poate ierta pe cei care i-a furat viaţa. Mărturiseşte că au fost zeci şi sute de spectacole în Timişoara, dar cei cărora le era frică să nu le ia locul au făcut-o uitată.

Rugile bănăţene, festivalurile – zeci la număr -, au îmbogăţit pe foarte mulţi solişti, care nu aveau nimic în comun cu arta, împinşi în faţă după anumite criterii, iar acest lucru a făcut ca generaţia din care face parte să fie tot mai umilită şi pe nedrept uitată. Sub pretextul că se urmăreşte sprijinirea tineretului, se sprijineau pe ei înşişi şi interesele lor majore, introducând în spectacole foarte mulţi solişti care nu ştiau să doinească. Şi doar se ştie că doina este o sclipire, din punct de vedere muzical.

Astăzi se cântă tot mai mult cântece de beţie, Bachus, zeul vinului, devenind un personaj de referinţă în textele de folclor. Poporul nostru selecţionează, prin lumina gândirii şi a sufletului, ceea ce este sfânt şi frumos, mai spune Livia. Regretă că azi, în toată ţara, nu mai sunt ansamblurile care au fost şi au promovat adevăratul cântec românesc, cules de la bătrâni, atât text, cât şi linie melodică. Toţi aşa-zişii solişti sunt şi mari textieri şi muzicologi, făcându-şi ei singuri regulile folclorice. Important este că toţi cei care mănâncă o pâine din cultură să servească cultura, şi nu să se servească de ea. Livia mai spune: ,,Marii cântăreţi ai Banatului să nu aplece fruntea la aşa ceva. Să fim mândri că am făcut parte din Orchestra ,,Lazăr Cernescu” (,,Doina Banatului”) din Caransebeş, care a fost cea mai mare şcoală de specialitate pentru toate generaţiile de solişti, fie vocali, fie instrumentişti, prin dirijorii pe care i-a avut”. Prin tot ceea ce face, Livia doreşte ca în urma ei să rămână continuatori în ceea ce priveşte muzica şi poezia, doreşte ca, prin modul în care conduce cursurile la clase – ea fiind profesoară la Şcoala Populară de Artă din Timişoara, Secţia Etnografie şi Folclor -, ,,copiii să pornească bine în viaţă, să aibă cântece frumoase, texte curate şi nu alterate ca limbaj poetic, pentru că literatura populară face parte din limbajul nostru sfânt, din curăţenia sufletească a omului”. Prin limbajul nostru sfânt – ca să o citez din nou -, ,,omul îşi exprimă durerea, iubirea, aspiraţia spre frumos, nostalgia, frumuseţile naturale, lumea astrelor, cu cea mai mare nobleţe sufletească”. Marele nostru poet naţional, Mihai Eminescu, spunea: ,,Tu, cântec popular, ai aripi de heruvim şi glas dumnezeiesc”.

Aş remarca talentul Liviei, nu numai ca solistă, dar în ceea ce priveşte scrisul. A avut mai multe apariţii în diverse reviste literare, ca ,,Clipa”, ,,Lumina Divină”, ,,Coloana Infinitului”, ,,Nădejdea noastră”, ,,Tot Banatu-i fruncea” – Făget, ,,Tribuna Ideilor” din Năsăud, ,,Jurnal juridic” din Timişoara, ,,Tibiscus” din Iugoslavia. De asemenea, a publicat, în colaborare cu Petru Chira, patru volume, şi anume ,,Vânătoarea de ciocârlii” în 1998, ,,Îngerii luminii” în 1999, ,,Cântecul de lebădă” în 2000, ,,Poşta lui Cupidon” în 2004.

În discografia interpretei există trei discuri mici, cu câte patru melodii fiecare, material realizat la Electrecord şi preluat de Studioul Teritorial Radio Timişoara. Înregistrările la Radio Bucureşti le-a efectuat sub conducerea dirijorală a marelui maestru George Vancu, iar la Radio Timişoara realizează înregistrări cu doamna Lucia Boleanţu şi cu maestrul Gelu Stan. Nu a avut multe apariţii la televiziune, spunând că în această lume banul primează. A apărut în emisiunea Mărgăritarele Banatului, a lui Simion Ţeicu, La obârşii, la izvor, prezentată de Ion Gheorghe Olteanu, La izvor de cântec drag, la Deva, prezentată de Elis Ursu. Succesul la public îl datorează şi minunaţilor componenţi ai orchestrei I.J.T.L., formaţie înfiinţată de prof. Ion Odrobot şi condusă de Ionel Bogdan. Livia a obţinut în 2007 premiul II la creaţie de poezie în grai la Bocşa, în 2008 locul III la Festivalul Naţional de Poezie, ediţia a VI-a, de la Făget, tot în 2008 premiul II la Bocşa pentru poezie în grai bănăţean, iar în 2009 premiul de excelenţă la Bocşa, pentru poezie în grai bănăţean, moment în care a afirmat: ,,Acest premiu de excelenţă este un trofeu de la Dumnezeu, pentru tot chinul din viaţa mea”. Încheie spunând că la Radio Timişoara apare foarte rar. Este ,,omisă” intenţionat la spectacole şi concerte. Tristă soartă pentru un suflet ce şi-a dedicat întreaga zbatere cântecului. (Va urma)