Nicolae Perescu – un conducător şi dirijor de excepţie

S-a născut în data de 14 noiembrie 1921, în satul Dalci, comuna Turnu Ruieni, din părinţii Nicolae Perescu Arapu şi Rusalina Perescu. De mic copil a îndrăgit muzica populară. Poate nu întâmplător, şi tatăl şi bunicul lui au fost muzicanţi. Lae a învăţat să cânte la acordeon, evoluând cu ei pe la nunţi şi pe la jocurile de la Dalci şi din satele din jur, inclusiv la cele din Caransebeş. La numai 24 de ani, Lae – aşa cum îl dezmierda marea artistă Maria Tănase – reuşeşte să înjghebeze o formaţie de muzică populară. În toamna anului 1945, la Lăsatul postului de Crăciun, într-o zi de joi (fiindcă duminica ei erau angajaţi în alte localităţi), muzicanţii din Dalci au organizat un bal al lor în sala de la şcoală. Între invitaţi era şi tânărul Nicolae Perescu, care între timp se mutase la Caransebeş împreună cu părinţii. La un moment dat, tânărul trompetist Aricu Perescu a oprit muzica (erau muzicanţi străini de Dalci) şi a zis: ,,Ia să le arătăm noi dălcenilor ce putem! Muzicanţii de aici şi Moş Tită Todor să înceapă”. Impresionante momente de întrecere frumoasă, fără perturbări; avalanşe de doine, brâuri, ardelene combinate cu doiuri când mai vioaie, când mai domoale, îmbrăcate în armonie după ureche, de adevăraţi muzicanţi. Puternic marcat, Nicolae Perescu, dezmierdat Lae, la despărţire le-a zis:,,Ce-aţi zice voi dacă vom face un taraf aşa, ca la Dalci, dar mai mare, cei din oraş, Obreja, Petroşniţa, Glimboca, Slatina Timiş… O minune!”.

Şi aşa a început Lae căutările, ajutat foarte mult la mobilizarea muzicanţilor din Dalci de dascălul Nicolae Mihăilescu, ,,Pustălanu”. Astfel, a organizat o formaţie de muzică populară în Caransebeş, cu vreo 25 de membri, primând cei din Dalci: Vasile Horea – taragotist, Arsenie Bălan, Luca Novac (tatăl actualului vestit taragotist), Petru Titulanu – saxofonişti, Nicolae Ceară, Petru Ceacu – trâmbiţaşi, Gheorghe Todor, Delea Todor, Pătru Son, Iosif Perescu, Iosif Bălan – viorişti, Ion Perescu – bas. Au venit alături de aceştia Iacob Stanciu şi Ion Gabor – trâmbiţaşi, Lae Stanciu – saxofonist, din Obreja; Ioviţă Gheza, tatăl şi fiul său – viorist primaş şi acordeonist, Nică Dobre şi Vasile Cincu – taragotişti, şi Ion Tudor Poncu – viorist, din Glimboca; Nicolae Tudor Purdelea – saxofonist, din Petroşniţa, precum şi caransebeşenii Ion Murgu, Vasile Tincu – taragotişti, Petrică Vasile – saxofon, Iosif Perescu, Ion Puiu, Tudor Ciolacu, Luca Nicolae, Tudor Simion, Bălan Petru – viorişti I-II, Tudor Maxim şi Andrei Perescu – contrabas. Prin abnegaţia, consecvenţa şi perseverenţa lui Lae, iniţiativa a devenit realitate, Caransebeşul fiind primul oraş din Banat care deschidea drum liber punerii în scenă a muzicii populare şi, numai după doi ani, şi a dansului popular. Aşadar, primul concert sub bagheta vrednicului dirijor Nicolae Perescu – primul succes! Trebuie menţionat că muzicanţii erau îmbrăcaţi în costume naţionale împrumutate din satele fiecăruia. Pe parcurs, li s-au alăturat şi alţi muzicanţi. Dacă floarea instrumentiştilor din zonă era antrenată într-o formaţie unică în felul ei în Banat, şi printre puţinele din ţară, cu scop cultural, de a provoca numai voie-bună şi a descreţi frunţile, pentru a realiza acest obiectiv era necesară o mai mare varietate în program, astfel că, la propunerea taragotistului Ion Murgu, a fost invitată o ,,tânără” cântăreaţă, Magdalena Birăiescu, de prin părţile Lugojului. Numărul muzicanţilor fiind acum foarte mare, era necesară o oarecare triere, care s-a şi făcut. Sub conducerea dirijorului Nicolae Perescu, în anul 1948, dar şi după aceea, s-au prezentat spectacole care au depăşit plasa Caransebeş, muzicanţii deplasându-se în localităţi vecine – Băile Herculane, Topleţ, Mehadia, Teregova, bucurându-se de primiri şi recompense morale şi materiale extrem de stimulative. Tot în această perioadă, cât a condus Nicolae Perescu destinele acestei orchestre, devenită apoi ansamblu, în perioada 1945-1952, 1955 – decembrie 1967 (când s-a pensionat), ca dirijor şi director a colaborat cu cântăreţi de mare valoare artistică: Maria Tănase, Ioana Radu, Alexandru Grozuţă, Mia Braia, Victoria Darvai, Rodica Bujor, Ion Luican, Aurelia Fătu-Răduţu, Lucreţia Ciobanu, Emil Gavriş şi alţii, susţinând spectacole în toată ţara.

Sub bagheta şi îndrumarea lui Lae au trecut solişti care s-au consacrat odată cu ,,Doina Banatului”, dintre aceştia amintindu-i pe Ana Pacatiuş, Achim Nica, Felician Fărcaşu, Sonia Vlaicovici, Dumitru Chepeţan, Valeria Colojoară, Florentin Iosif, Maria Tudor, Livia Ilcău, Doinel Puiu, Neli Minodora, Delia Musunea, Rodica Dima, Maria Sadovan, Ana Munteanu, Lae având un rol determinant în perfecţionarea acestora. După pensionare, a dirijat Ansamblurile ,,Semenicul” al judeţului Caraş-Severin, ,,Reşiţeana”, din Reşiţa, Ansamblul Clubului CFR din Caransebeş, şi Ansamblul ,,Floare Bănăţeană” al Sindicatului OCL Caransebeş. La aceste formaţii au fost descoperiţi şi îndrumaţi de către Lae soliştii Iosif Ciocloda, Ion Valuşescu, Traian Barbu, Nicoleta Voica, Pavel Suciu, Ştefan Isac, Blaj Craia, Sofia Mircea, Emilia Stan şi alţii. Cu Ansamblul ,,Floare Bănăţeană”, Nicolae Perescu a cunoscut cele mai mari împliniri după pensionare, avându-i la dispoziţie toţi muzicanţii care se pensionaseră de la ,,Doina Banatului”: Ion Bălan, Tită Stanciu, Luţă Ioviţă jr., Ion Stan, Constantin Demeter, Mihai Ciuculescu, Petrică Maxim, Cornel Dragomir, precum şi o parte a soliştilor amintiţi mai sus. Avându-l prieten şi coleg mai vechi la Bucureşti pe realizatorul de emisiuni folclorice Eugen Gal, Ansamblul ,,Floare Bănăţeană” realiza aproape la fiecare două luni câte-o emisiune la TVR, cu diferite teme, atât în zona Caransebeşului, cât şi în Capitală. Au rămas în istoria TVR filmele de scurt metraj: ,,Ca la Brebu”, ,,În Ograda Gugulanului”, ,,Comorile lui Scorilo”, la cea din urmă filmare aducându-şi contribuţia Ansamblul ,,Floare Bănăţeană”, Ansamblul ,,Iedera”, Cimponierii din Cornereva, Fluieraşii din Ilova, Dansatorii din Slatina Timiş, soliştii vocali Ana Munteanu şi Ştefan Isac. Tot filmul s-a derulat pe povestirea despre comorile lui Scorilo, un dialog, de fapt, între poetul ţăran Petru Ghera din Slatina Timiş şi tânărul de atunci, în vârstă de numai cinci ani, Florin Isac. Nicolae Perescu a mai colaborat şi a dirijat ansambluri din judeţele Timiş, Arad şi Hunedoara.

A trecut la cele veşnice în ziua de Sfânta Mărie (15 august) a anului 1979. Cred că şi-ar fi dorit Nicolae Perescu, ca fost director şi dirijor al Ansamblului ,,Doina Banatului”, ca după trecerea la cele veşnice, acestă formaţie să-i poarte numele sau să existe un festival ca cel organizat în memoria lui Luţă Ioviţă. Atât forurile culturale judeţene, cât şi cele din Caransebeş ar trebui să se gândească să cinstească memoria celui care a contribuit într-o aşa de mare măsură la afirmarea muzicanţilor pe plan naţional şi internaţional, şi a adus atâta faimă oraşului Caransebeş prin munca depusă la ,,Doina Banatului”. (Va urma).

Ştefan ISAC