Tanţi Lefter-Biju, unica profesoară de balet
Din discuţiile purtate cu Tanţi Biju, după căsătorie Constanţa Eugenia Lefter, mi s-a explicat că familia Biju a fost foarte bogată. Aveau turme de oi. Aduceau din Dobrogea berbecuţi şi îi duceau la Pesta. Au cumpărat pământuri cu livezi de pomi şi terenuri arabile în zona Racoviţa. Bunica lui Tanţi Biju a fost soră cu Burdea, fostul primar al Caransebeşului, de la care a moştenit casa în care stă astăzi. Vom începe cu a scrie despre arborele genealogic al acestei familii.
În 1504, vine la Caransebeş, prin Târgu Jiu, familia Biju, macedoneni fugiţi din regiunea Skopje-Moldovişte, pentru a nu fi obligaţi de turci să treacă la mahomedanism. După istoricul Peşti Frigyes (conform Arhivelor Statului din Budapesta), în secolele XVIII şi XIX, un cartier din Caransebeş se numea Bijuleşci, Bijuloni sau Sârbi [a se vedea Monografia Oraşului Caransebeş, scrisă de Andrei Ghidiu şi Iosif Bălan, unde se găsesc referiri privind familia Biju, la pag. 34, 53, 60, 85-86, 132 (163 şi 228 despre Vebran, căsătorit cu Ana Biju), 245, 250, 286-287, 313, 319-343].
După ani şi ani, ajungem la distinsa doamnă despre care ne-am gândit să scriem în numărul de faţă. Tanţi Biju, cum îi spuneau toţi cei apropiaţi, s-a născut în anul 1930, luna aprilie, ziua 27, la Caransebeş. Pe mamă o chema Rozalia Biju, născută Anghel, iar pe tată Dimitrie Biju, acesta fiind prim-pretor la plasa Teregova, şi el un mare animator al culturii, şi mai ales al jocului de căluşeri. Clasele primare, respectiv I –IV, le urmează la Lugoj; tot aici urmează Liceul industrial, cursuri obişnuite, cu predare în limba franceză, iar după-amiază frecventa cursurile de gimnastică. A urcat pe scenă la vârsta de cinci ani, într-un spectacol muzical, în care a dansat şi a cântat, dovedind reale calităţi, care, mai târziu, vor fi confirmate pe scenele Operei şi Ansamblului folcloric din Timişoara. În 1947, întrucât nu existau şcoli de coregrafie, o prietenă de a mamei, printr-o scrisoare, o recomandă conducerii Operei din Timişoara, unde făcea figuraţie în cadrul spectacolelor şi, totodată, studia baletul. Având talent şi dar în dansul popular, precum şi o ţinută remarcabilă ca balerină, se angajează la Ansamblul ,,Flacăra” din Timişoara, formaţie care concura cu Ansamblul Armatei (M.A.I.) din Bucureşti, unde mai târziu a fost transferată, avându-l coleg pe Ion Cristoreanu. În 1951, îl întâlneşte aici pe Alexandru Lefter, ofiţer de grăniceri, cu care se căsătoreşte, din dragostea lor rezultând un fecior – Alexandru Cantemir Lefter.
Nu stă mult la Bucureşti, întorcându-se la Caransebeş, unde, în anul 1958, se angajează la Casa Pionierilor. În decembrie 1960, la Orchestra ,,Lazăr Cernescu” se aprobă angajarea unor dansatori, care mai târziu devin profesionişti. Fiind din zona Caransebeşului, toţi aceşti tineri erau foarte pricepuţi la dansurile specifice Banatului de Munte. Printre aceştia se număra şi Petru Izvercianu, din Valea Timişului (Cârpa), care era deosebit de înzestrat şi care, cunoscând brâuri, poşovăici şi alte jocuri, a fost numit instructor. Pentru perfecţionarea interpretării acestor jocuri, a fost angajat maestrul Ionel Marcu, iar pentru perioada 1960-1961 a fost angajată şi Tanţi Biju, care corecta ţinuta dansatorilor prin mişcări la bară, stil de mişcare a picioarelor, a mâinilor, a capului (dans de balet), montând dansuri ucrainene şi ţigăneşti. A lucrat foarte bine cu câţiva dintre dansatori, dintre care îl amintim aici doar pe Afilon Laţcu, Gheorghe Copăceanu şi Ică Daminescu. După 15 ani de căsnicie, divorţează de soţ.
În turneele efectuate cu Orchestra ,,Lazăr Cernescu” (,,Doina Banatului”), o cunoaşte pe Marea Doamnă a cântecelor româneşti, Ioana Radu (în urma accidentului suferit de aceasta la Caransebeş, a rugat-o pe Tanţi să aibă grijă de portofelul cu bani, care era ,,doldora”). Artista o aprecia foarte mult şi o lăuda colegilor atunci când Tanţi Biju dansa pe scenă. A fost şi a rămas una dintre puţinele exponente ale artei coregrafice de care a beneficiat Caransebeşul. Aici, Tanţi Biju şi-a desfăşurat întreaga activitate, şi, după pensionare, a continuat să caute tinere talente în arta dansului, pe care le-a îndrumat spre şcoli de specialitate, mulţi dintre aceşti tineri devenind balerini(e) sau sportivi (e) de performanţă. În paralel, simpatica Tanţi a colaborat cu toate formaţiunile artistice din oraş, semnând segmentele coregrafice la numeroase reviste muzicale, spectacole de balet şi operete. (Va urma ).
Ştefan ISAC
