Ana Munteanu – Prima câştigătoare a Trofeului ,,Maria Tănase” 1969

Ana Munteanu s-a născut în luna lui Florar, la 22 mai 1951, în localitatea Buchin, de lângă Caransebeş, şi a urmat primele opt clase le efectuează în comuna natală. Ana s-a dovedit a avea talent încă de la vârsta de 5 ani. Tatăl ei, văzând darul dat de Dumnezeu, a sprijinit-o şi a îndrumat-o, fiind el însuşi un bun doinitor. Nu se despărţeau niciodată atunci când mergeau la rugile din satele dimprejur. Ana, deşi nu are o pregătire muzicală, datorită sprijinului şi îndrumărilor oferite de tatăl său, după cum am spus, s-a dedicat de mică cântecului popular, devenind o valoroasă solistă vocală, care s-a impus prin talentul, prin farmecul ei irezistibil, prin sinceritatea şi autenticitatea cântecelor sale, inspirate de dorul ei nestăpânit de plaiurile Buchinului.

A debutat ca solistă vocală amatoare în anul 1964, cu Orchestra de muzică populară a Casei de Cultură Caransebeş, dirijată de Nicolae Purdelea, avându-i colegi de scenă pe subsemnatul şi pe Dăfinuţa Musteţea, iar Achim Nica, de la ,,Doina Banatului”, ne era ,,cap de afiş”. În 1966, în urma concursului susţinut, a fost angajată ca solistă profesionistă la Orchestra de stat ,,Doina Banatului” din Caransebeş, dirijată de renumitul Nicolae Perescu, care i-a apreciat calităţile vocale. După un an şi jumătate s-a transferat la Ansamblul Sârb din Timişoara, în această perioadă urmând pentru Ana cel mai frumos an – 1969 – participarea la Festivalul Naţional ,,Maria Tănase” de la Craiova, unde a obţinut Marele Premiu al Festivalului, ca reprezentantă a folclorului de pe plaiurile Buchinului. Având un glas unic, ca model de autenticitate şi modestie, i se deschid toate căile succesului, urmând editarea primului disc la Electrecord, cu doina care a consacrat-o – Trandafir cu creanga-n apă, fiind botezată Privighetoarea Banatului.

Dragostea de zona natală a determinat-o pe Ana să se întoarcă acasă. S-a căsătorit cu Pavel Suciu, originar tot din Buchin, activând împreună la Ansamblul de amatori al CPL Caransebeş, fiind apoi angajată la OCL Caransebeş, unde s-a înfiinţat Ansamblul ,,Floare Bănăţeană”, dirijat de Nicolae Perescu care era deja la pensie. Tot pensionaţi de la ,,Doina Banatului” au fost şi instrumentiştii Tită Stanciu, Ion Bălan, care au fost şi ei angajaţi la acest ansamblu, care a devenit unul semiprofesionist. Ana şi Pavel erau cap de afiş, alături de colegii Ion Valuşescu, Craia Blaj, Sofia Mircea, Paraschiva Bălan,Viorel Jurchiţă, subsemnatul şi alţii. Coregrafia acestui ansamblu a fost asigurată de Nicolae Bunei, care pe atunci era coregraful Consiliului Judeţean al Sindicatelor. Sufletele acestui ansamblu, cei care urmăreau desfăşurarea repetiţiilor şi efectuarea de turnee, erau ,,cadristul” Anton Pârvulescu şi preşedintele de sindicat Gheorghe Sarman. Au urmat pentru Ana înregistrări la Radio, emisiuni la TVR, având cu aceste instituţii numeroase colaborări. A mai cântat pe scene din Germania, Olanda, Turcia, Austria, Norvegia şi Iugoslavia. În anul 1991, a fost invitată la un mare turneu pe continentul american, alături de o altă colegă, Lia Lungu, şi o formaţie instrumentală condusă de prof. Iancu Laurenţiu. Ana rămâne pe pământ american până în anul 2000, unde nu a acceptat să cânte decât cu condiţia ca la spectacol sau la reuniunea respectivă să fie prezente comunităţi de români. Nu a făcut rabat de la calitate şi nici compromisuri melosului bănăţean, cântând prin birturi. În acest timp s-a stins din viaţă soţul Anei, Pavel Suciu.

Ana a revenit în ţară, continuând să cânte pe marile scene, fiind prezentă şi la TVR, încântându-şi astfel admiratorii cu glasu-i frumos timbrat, de soprană lirică, cu un tremolo inimitabil. În cântecele Anei se regăsesc texte care oglidesc dragostea de fiul ei, Nicuşor, de mama ei dragă, pe care n-a mai reuşit să o găsească în viaţă, de iubita ei nepoţică şi de toţi cei dragi ei. Cât a fost în ţară, fiind dăruită cu excepţionale calităţi vocale, ,,Privighetoarea Banatului” s-a bucurat de succese remarcabile la diferitele concursuri folclorice, unde a obţinut prestigioase premii, inclusiv medalia de aur. A efectuat multe turnee în ţară, obţinând succese pe scenele de la Timişoara, Arad, Sibiu, Cluj, Oradea, Craiova, Deva, Hunedoara, Alba Iulia, Bucureşti, Turnu-Severin, Orşova, Băile Herculane şi, bineînţeles, mai multe spectacole în oraşul Gugulanilor – Caransebeş. În 1967-1968 a fost în Iugoslavia şi Ungaria, cu Casa de Cultură din Buziaş. S-au repetat mai multe spectacole în Iugoslavia, cu Ansamblul ,,Floare Bănăţeană” din Caransebeş. Înregistrările de la Radio şi Televiziune le-a realizat sub bagheta marelui dirijor George Vancu. Multe emisiuni la TVR împreună cu colegii de la Ansamblul ,,Floare Bănăţeană”, în jur de cinci pe an, au fost realizate de redactorul Eugen Gal, fiind dirijate de Nicolae Perescu.

Ca rezultat al activităţii Anei trebuie amintite şi cele patru discuri de la Electrecord, apărute între anii 1969-1980. Talentul ei şi vocea ieşită din comun au fost mereu evidenţiate în ziare şi reviste ca ,,Înainte”, din Craiova, revista ,,Săptămâna”, ,,Flamura”, ,,Comerţul Socialist” etc. Textele compuse de Ana în America, cu gândul la Nicuşor şi la scumpa ei mamă, mi le citea în autocar cu lacrimi în ochi, atunci când am mers la ,,Ruga Bănăţeană” din Bucureşti, alături de ,,Doina Banatului”, dirijată de Laci Perescu, prezentând atunci şi un spectacol la Sala Radio, transmis direct pe undele radioului. Acestea au fost înregistrate la Studioul ,,Otilia” din Caransebeş, alături de o formaţie de elită a familiei Florea.

Ultimii ani după întoarcerea în ţară i-a petrecut alături de fiul surorii şi de Emil, actualul soţ (un mare dansator şi coregraf), în Spania. De câte ori a revenit din Spania în România a fost nelipsită de la televiziunile private şi de la TVR. Ana nu are de gând să se oprească aici. În viitor se va dezvălui prin mai multe albume, care să consemneze realele frumuseţi ale cântecului adevărat, de pe malurile Timişului. (Va urma)