Constantin Olan – un urmaş demn al lui Luţă Ioviţă şi al lui Luca Novac
Constantin Olan, sau Costa, cum îi spun prietenii, s-a născut la începutul anului 1965, în ziua de 23 ianuarie, în comuna Sacu. Dragostea faţă de muzica populară a deprins-o de la tatăl său, Ioan Olan, un virtuoz al saxofonului, născut într-un sat de muzicanţi, Maciova. De la vârsta de 11 ani, deci de mic copil, Costa a fost atras de minunata lume a cântecului popular, crescând în acel mediu plin de dragoste faţă de ea, a început să cânte la nai, ocarină, fluier, saxofon, taragot sopran.
La primul Festival Interjudeţean ,,Pe Fir de Baladă”, de la Târgu Jiu, Costa a obţinut locul I. De atunci şi până în prezent este un colaborator de bază al ,,Doinei Banatului”. De asemenea, după acel succes, a urmat o perioadă de colaborări fructuoase şi cu o foarte bună reprezentanţă în lumea muzicii populare bănăţene, cu mai multe ansambluri din ţară, precum ,,Balada Cernei”, din Băile Herculane – 1982, şi un turneu cu acest ansamblu în Danemarca, Olanda şi Germania, Casa de Cultură din Caransebeş – în 1981, precum şi un turneu în Italia, la Festivalul Internaţional de la Gorizia. În perioada 1985-1991 a cântat în orchestra marelui ţambalist Paul Stângă din Bucureşti, având astfel posibilitatea să se deplaseze la mai multe spectacole în Germania, Franţa, Elveţia sau Luxemburg.
În anul 1991, la cererea românilor din diaspora, se deplasează în S.U.A şi Canada, împreună cu solistele Ana Munteanu, Lia Lungu şi instrumentiştii Iancu Laurenţiu (vioară), Ioan Vasilescu (taragot) şi Gheorghe Cioarcă (acordeon). Din 1992 şi până în prezent a avut colaborări cu Orchestra ,,Balcanii”, alături de solistul vocal Erik Marchand şi violonistul Jachie, prezentând spectacole în Europa, Australia şi Hong-Kong. Cu această orchestră, cu solistul Erik Marchand, cu instrumentiştii Costel Pau (trompetă), Dani Iova (saxofon), Sandu Florea (acordeon), Nicu Dobre (contrabas), Alex Ciobanu (ţambal) – toţi din Caransebeş, şi cu doi instrumentişti din Turcia (clarinet+percuţie), editează în 1994 un CD.
În ceea ce priveşte discografia lui Costa, amintim că în 1991, împreună cu orchestra ,,Paul Stângă”, apare discul intitulat ,,Doine şi cântece din Banat”, editat de Electrecord. În 1992-1993 a înregistrat un CD în Franţa, în Studioul ,,SILEX”, cu un taraf din Caransebeş, compus din suflătorii Costel Pau, Dani Iova, acordeonistul Maxim Petrică, Nelu Turcu – contrabas, Costa fiind poliinstrumentist şi interpretând la nai, fluier, ocarină, taragot, taragot sopran, clarinet şi saxofon. În 1997-1998 studioul francez ,,SILEX” a înregistrat la Caransebeş un nou CD cu muzică tradiţională şi bretonă. În 1998 înregistrează în Studioul ,,OTILIA” din Caransebeş două CD-uri, unul solistică, numai Costa, şi unul cu orchestra formată din tatăl său, Ion Olan, fraţii săi Boby Olan şi Mitică Olan, fiul său Robert Olan (toţi la saxofon), Sandu Florea (acordeon), Alex Ciobanu (ţambal), Nicu Dobre (contrabas) şi prof. Iancu Laurenţiu – vioară şi conducerea muzicală.
În 2006 editează un nou CD în Franţa, cu cvartetul Costică Olan, Viorel Taicuna, Erik Marchand şi Jachie. Anii 2000-2008 sunt marcaţi de înregistrări cu formaţia ,,Olanii”, la Studiourile ,,Personal 101” şi ,,Otilia” – manager Titi Alexin.
Primele emisiuni radiofonice şi de televiziune le realizează la Radio Bucureşti, Timişoara, şi Reşiţa, respectiv la TVR Bucureşti, TV Timişoara şi TV Banat. Costică îi îndrăgeşte şi este impresionat de toţi soliştii valoroşi şi autentici din Banat şi din ţară. Întrebându-l dacă există vreo întâmplare mai hazlie din viaţa sa de artist, mi-a mărturisit că în 1996, fiind invitat de un impresar francez să susţină mai multe spectacole în partea de Nord a Franţei, la Caen, împreună cu formaţia ,,Capitol” din Caransebeş, compusă din patru instrumentişti şi solista vocală Florica Jinga din Prahova, doi din cei patru instrumentişti nu au fost lăsaţi să treacă la graniţa cu Germania. Pe un ger năpraznic, Costea, prof. Laurenţiu şi solista şi-au făcut tot felul de socoteli, pentru ca în final să poată să susţină, în condiţii excelente, spectacolele prevăzute, organizatorii francezi rămânând impresionaţi de claritatea, adaptabilitatea şi virtuozitatea românilor.
Îl cunosc pe Costa ca pe un instrumentist din generaţia tinerilor foarte valoroşi ai Banatului, şi nu numai, care, prin claritatea şi calitatea liniilor sale melodice, a interpretării de excepţie şi cu multă virtuozitate, fie în acordurile expresive ale doinelor, fie în vivacitatea jocurilor bănăţene, reprezintă cu cinste culorile muzicii populare bănăţene autentice şi se înscrie printre instrumentiştii din elita muzicii populare bănăţene. Toate aceste calităţi l-au ajutat pe Costa să fie angajat la Clubul Copiilor şi Elevilor din Caransebeş din anul 1990 până în prezent. Aici, împreună cu un mare folclorist şi coregraf – prof. Filaret Cristescu –, a participat la toate festivalurile din ţară, unde, de fiecare dată, a ocupat numai locurile fruntaşe. De asemenea, cu ansamblul acestui club a dat spectacole, atât în ţară, cât şi în străinătate, sprijinind, de fiecare dată, acţiunile cultural-artistice din municipiul de pe Timiş şi Sebeş. Închei spunând că, îmbrăţişând mai multe instrumente, Constantin Olan se deosebeşte într-un fel de membrii familiei ,,OLANII”, care cu toţii au îmbrăţişat saxofonul, acest instrument atât de prezent în muzica populară, şi în special în muzica populară bănăţeană, devenind un stindard al folclorului românesc, şi în mod deosebit în orchestraţia muzicii bănăţene autentice. (Va urma)
