Este în firea tuturor românilor, stabiliţi pretutindeni, să se întoarcă din când în când la pragul de vis al copilăriei, la doinele şi cântecele duioase de pe meleagurile natale. Şi e normal ca, la revenire, sufletul să-ţi fie încărcat de emoţii în a căror tensiune întâlneşti un întreg univers al copilăriei, intim şi cuceritor, cu oameni şi locuri atrăgătoare, cu tradiţii deosebite.
Ionel Teodoreanu a scris o carte plină de farmec, care s-a bucurat de mult succes în epocă – „Uliţa copilăriei”. Cei care o citesc se regăsesc poate în paginile acestei cărţi, cu toată nostalgia anilor fericiţi ai copilăriei, a chipului blând şi de neuitat al bunicilor, a nucului, ori a pragului de acasă, a acelor „dulci nimicuri” ce fac din primii ani ai fiecărui om un rai după care vom tânji apoi toată viaţa.
Crezusem că această carte, apărută între cele două războaie mondiale, şi-a trăit veacul. Oamenii de astăzi, moderni, mult mai preocupaţi de problemele materiale decât de cele spirituale, nu mai trăiesc în acest fel, pe ei nu-i mai impresionează conţinutul unei cărţi. Dar mă înşelasem! Prieteni de pe alte meridiane ale pământului, care şi-au vizitat ţara de baştină, România, au mărturisit, fiecare în felul său, că, de fapt, au venit să-şi revadă „Uliţa copilăriei”.
Evident, viaţa, cu paşii ei uriaşi, merge înainte, strada principală – „Uliţa copilăriei” – s-a transformat acum într-o frumoasă şi modernă şosea. Nucul din vârful căruia zăream odinioară trecătorii nu mai există, dar sentimentul „Uliţei copilăriei” persistă. El este locul unde ne-am născut noi sau părinţii noştri, el ne este amintit de părinţii, de bunicii, de prietenii pe care-i revedem prin imaginaţie după atâţia ani. Uneori, el ne este dat de mormintele celor dragi, la căpătâiul cărora mergem să punem o floare şi o lumânare.
Este sentimentul care ne spune că fiinţa noastră vine de dincolo de noi şi se continuă dincolo de noi, în ţara, în poporul cărora le aparţinem prin infinite rădăcini, astfel încât putem spune că omul de astăzi şi-a modernizat casele, drumurile, inima…
Doinel PUIU MĂRGINEANU
