Ca în fiecare an, începând din 2006, Episcopia Caransebeşului organizează în data de 14 septembrie, la iniţiativa Preasfinţitului Episcop Lucian, ,,Pelerinajul la Crucea de pe Muntele Mic”, la care participă sute de credincioşi, cu prilejul praznicului Înălţării Sfintei Cruci. Crucea, iniţial din lemn, a fost construită şi montată în 1936, la iniţiativa unor oameni de bună credinţă din cadrul Primăriei Timişoara şi de la Uzinele Electrice din oraşul de pe Bega. Trei ani mai târziu, a fost construită şi Bisericuţa de lemn, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, fiind sfinţită de Episcopul Vasile Lăzărescu, la data de 1 mai 1940.

După executarea picturii de către Elvira Dăscălescu, din Bucureşti, prin contribuţia parohiilor din Protopopiatul Caransebeş, lângă bisericuţă s-a construit o clădire cu cinci chilii, bucătărie şi trapeză, însă regimul comunist a făcut ca acestea să fie confiscate, iar călugării risipiţi, astfel încât, până în anul 1991, mănăstirea a funcţionat fără vieţuitori, de îngrijirea bisericii ocupându-se un singur paznic din localitatea Borlova.

În strânsă legătură cu Schitul de pe Muntele Mic, Crucea înălţată pe această culme a fost înlocuită. Acţiunea a avut loc la iniţiativa unui grup de intelectuali din Timişoara şi Caransebeş, cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi a Mitropolitului Laurenţiu, pe atunci Episcopul Caransebeşului, când s-a realizat o cruce metalică asemenea celei de pe Vârful Caraiman, care noaptea este luminată, putându-se vedea chiar din Timişoara, când timpul este favorabil.

Carmen SENCO