Sfânta Mânăstire Moldoviţa (III)

A doua vastă compoziţie de pe faţada sudică este Arborele lui Ieseu, temă care ilustrează genealogia lui Iisus Hristos şi care nu lipseşte la niciuna din bisericile cu picturi exterioare din nordul Moldovei. Tulpina este străjuită pe ambele părţi de căpeteniile celor douăsprezece seminţii ale lui Israil, suprapuse, două câte două.

Alături de Arborele lui Ieseu, pe contrafort sunt reprezentaţi filosofi, scriitori clasici din lumea greacă – Pitagora, Socrate, Aristotel, Platon, Tucidide, Sofocle, Plutarh, Astracoe, şi două sibile.

Pe cele trei abside ale bisericii este reprezentat ansamblul denumit Biserica cerească şi pământească. În prima friză de sub cornişă, în nişe mici, sunt reprezentaţi îngerii, care ţin în mână câte o lance, iar în cealaltă – monograme cu Iisus Hristos. După ei sunt profeţii, reprezentaţi în picioare, câte doi. În al treilea registru sunt apostolii, ţinând în mâini evanghelii sau texte. După apostoli, urmează mucenicii, fiecare ţinând câte o cruce mică în mână, iar ultimul registru este al cuvioşilor monahi. Pe benzi sunt reprezentaţi heruvimi şi serafimi.

Pe contrafortul de est, central, una sub alta, se află reprezentate scene care se constituie într-o axă a întregii picturi exterioare. În şirul monahilor este reprezentat Iisus Emanuil în disc, acoperit cu un voal de purpură şi o stea, deasupra. Mai jos, pe fondul unei draperii roşii, în dreptul apostolilor, este redat Iisus, mielul alb. Scena din rândul profeţilor, tratată mai bogat, reprezintă pe Maica Domnului, pe tron, cu Iisus în braţe, înconjurată de îngeri. Scena din ultimul rând, al îngerilor, reprezintă pe Cel Vechi de Zile.

Tema Bisericii Triumfătoare, reprezentată în pictura exterioară moldovenească, ocupă un loc însemnat în dogmatica ortodoxă, dezvoltată mai ales de Sfântul Dionisie Pseudoareopagitul, cu scop educativ-religios, să arate marile figuri ale Bisericii, care s-au ridicat pe treptele sfinţeniei şi pe care credincioşii trebuie să le urmeze, ca exemple pentru viaţa virtuoasă. Privită din acest punct de vedere, tema tinde să dea o imagine a liturghiei cereşti, la care participă toţi membrii Bisericii Triumfătoare, căci, potrivit dogmaticii ortodoxe, jertfa lui Hristos se continuă într-un anumit fel şi în cer. Chiar Sfinţii din întregul Cin sunt reprezentaţi în atitudine tipică a rugăciunii spre Iisus, dovadă grăitoare a legăturii stânse între Biserica Triumfătoare din cer şi Biserica luptătoare de pe pământ.

Pe faţada de nord, din cauza intemperiilor, pictura s-a deteriorat mult. În partea superioară a faţadei se păstrează două registre ce ilustrează momente din Vieţile Sfinţilor Ioachim şi Ana. În continuare, în dreptul pronaosului, se păstrează cincisprezece scene, în două registre: Predica Sfinţilor Apostoli din cetate în cetate. Scenele au un frumos cadru arhitectural. Puţin mai jos, se observă urme din scenele din Viaţa Sfântului Antonie.

Pe pilastrul de nord-vest au fost reprezentate Vămile Văzduhului, din care se păstrează şase trepte. Pe faţada de vest, a celor patru stâlpi ce susţin pridvorul, sunt ilustrate diverse scene din Geneză, în patru registre, mai puţin bine păstrate. (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC