Andreea Voica:

,,Pentru mine, doina este cântecul sufletului” (II)

• Crezi că familia poate juca un rol în formarea unui artist?
• Cu siguranţă, familia joacă un rol important în formarea unei persoane, indiferent ce doreşte să ajungă în viaţă acea persoană, atâta timp cât alegerea aparţine persoanei în cauză. Dacă vorbim despre formarea unui artist, atunci rolul familiei ar trebui să fie unul de sprijin şi încurajare. Din păcate, în ziua de azi prea mulţi vor să fie ,,artişti“, şi prea mulţi părinţi fără simţul realităţii îşi încurajează odraslele să devină ,,artişti“, chiar dacă le lipseşte elementul principal: talentul. Cu talentul ori te naşti, ori nu te naşti, ori îl ai, ori nu îl ai. E simplu şi contrar a ceea ce cred unii – el, talentul, nu se poate cumpăra, nu se poate învăţa, nu se poate dobândi în niciun fel. Nu de puţine ori am fost abordată de părinţi care mi-au spus: Doamnă Andreea, plătesc oricât ca să-mi învăţaţi copilul să cânte cum v-a învăţat mama dumneavoastră. Degeaba le explic eu că atunci când nu ai fost dăruit cu talent nu se poate învăţa nimic, şi că pe mine mama nici nu m-a învăţat şi nici nu m-a împins vreodată pe drumul muzicii populare. Iar eu, la rândul meu, nu aş alege niciodată pentru copiii mei; nu înseamnă că dacă eu şi Deian cântăm, şi copiii noştri ar fi neapărat talentaţi şi ar trebui să facă acelaşi lucru. Însă, acolo unde există într-adevăr talent, familia şi părinţii mai ales ar trebui să recunoască acest lucru şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru ca acel talent să nu se irosească.

,,Asta am şi vrut întotdeauna, să fiu Andreea Voica, şi nu fiica Nicoletei Voica“

• Ce ai moştenit de la mama ta şi cu cât de ajută soţul tău?
• Cred că este evident ce am moştenit de la mama: vocea. I-am moştenit vocea, dar niciodată, absolut niciodată nu am încercat să o copiez. Avem timbre vocale diferite, stiluri interpretative diferite, şi mai ales personalităţi scenice diferite. Spuneam mai devreme că mama a lansat o modă în muzica populară bănăţeană, tocmai de aceea multe interprete din generaţiile mai tinere au încercat să o imite, drept pentru care au fost criticate de către specialişti. Mie niciodată nu mi s-a întâmplat să mi se spună: O imiţi pe mama ta. Din contră, oamenii de muzică mi-au spus întotdeauna că eu cânt ca mine, că am un stil propriu de interpretare. De fapt, asta am şi vrut întotdeauna, să fiu Andreea Voica, şi nu fiica Nicoletei Voica. În ceea ce priveşte muzica, am avut şi mai am multe de învăţat de la Deian. De fapt, dacă stau şi mă gândesc, este singurul om de la care am învăţat ceva, vorbind, desigur, despre muzică. Cred că este absolut fantastic faptul că avem amândoi aceeaşi meserie, pentru că ne completăm perfect. De foarte mulţi ani eu îmi compun singură textele, liniile melodice mi le compune Deian sau le compunem împreună, iar aranjamentele muzicale ale pieselor mele îi aparţin, fireşte, lui Deian. Faptul că suntem împreună şi acasă şi pe scenă ne face să ne înţelegem perfect unul pe celălalt, şi să respectăm unul munca celuilalt cum nu am face-o dacă unul din noi ar avea o altă meserie. Oricum, credeţi-mă, artiştii au o doză de nebunie pe care un om ,,normal” nu ar înţelege-o.

• Românii din Statele Unite se deosebesc cu cei de acasă?
• Acei şapte ani în care am locuit la New York am cântat mai mult bănăţenilor

proveniţi din Banatul Sârbesc. Am fost uimită să constat că sunt mai bănăţeni decât noi, că nu şi-au uitat graiul şi portul, datinile şi obiceiurile. Chiar dacă s-au născut acolo, copiii lor cântă şi dansează bănăţeneşte, iar ei ascultă tot doinele bătrâne ale lui Achim Nica şi Florentin Iosif. Au un club al lor, ,,Clubul Banatul”, unde se ţin toate petrecerile şi, o dată pe an, ,,Festivalul Bănăţenilor”, care este echivalentul rugii bănăţene de acasă. De altfel, acest festival se ţine în mai multe metropole americane unde locuiesc români: Chicago, Detroit, Phoenix. Datorită acestor oameni minunaţi, dorul de casă a fost un pic mai uşor de suportat.

,,Atunci când cânt, sunt cel mai fericit om de pe pământ”

• Eşti o femeie frumoasă, inteligentă, cu o voce plăcută... Ce mai ascunzi ce

noi nu vedem?

• ,,Frumoasă”, ,,inteligentă”, ,,voce plăcută”… Câte

complimente! Mulţumesc! Aş  fi ipocrită dacă aş spune că nu sunt conştientă de toate calităţile, dar şi de defectele mele, pentru că, din păcate, am, ca fiecare om. Lucrul cel mai de preţ pe care mi l-a dat Dumnezeu este glasul. Şi pentru că Dumnezeu m-a înzestrat cu acest glas, am o viaţă frumoasă. Sunt norocoasă că fac exact ceea ce-mi doresc şi n-aş schimba nimic în viaţa mea. Cel mai mult pe lumea asta îmi place să cânt, iar cei care m-au văzut cântând ştiu despre ce vorbesc; atunci când cânt, sunt cel mai fericit om de pe pământ. Am lângă mine un om minunat, un om care mă iubeşte, mă înţelege şi mă răsfaţă, care îmi dă tot ce-mi doresc. Şi-i mai am pe toţi cei dragi lângă mine. Îmi iubesc viaţa şi chiar nu mai am nici un secret de destăinuit care să vă şocheze. Atunci când nu sunt pe scenă, sunt un om ca toţi oamenii. Îmi place să stau acasă, pentru că iubesc confortul casei mele, citesc foarte mult, compun, şi câteodată merg să înot. Nu sunt o fire prea sportivă, înotul este singurul sport pe care nu mă deranjează să-l fac. Deşi faptul că arăt foarte bine mi se spune tot timpul şi nimeni nu mi-a dat niciodată vârsta reală, nu fac mare lucru ca să mă întreţin. Mulţi mă întreabă care este secretul meu, pentru că arăt atât de tânără, iar răspunsul meu este că pierd nopţile muncind. La modul serios, cred că genele sunt de vină, aşa că nu mă plâng. În ceea ce priveşte activităţile care unora li se pare că ar trebui să le revină neapărat femeilor, şi anume spălat, călcat, gătit, făcut curăţenie, eu nu le fac. Îmi permit să mi le facă altcineva şi nu sunt nevoită să le fac eu. Gătesc foarte bine, dar foarte rar. Îmi place, de fapt ne place, mie şi lui Deian, foarte mult să călătorim. Ne străduim să mergem în vacanţă măcar o dată pe an şi de fiecare dată în alt loc. Cea mai recentă vacanţă a fost în Maldive şi a fost ca un vis frumos. Ah, şi ne place la amândoi să facem scufundări…

,,Muzica populară bănăţeană e cea mai frumoasă muzică din lume”

• De ce crezi că muzica populară din Banat e iubită în toată ţara mai mult

decât cele din alte zone?

• Pentru mine, muzica populară bănăţeană este cea mai frumoasă muzică din

lume, aşa că e explicabil de ce este iubită în toate zonele ţării. Cred că e mai melodioasă, mai accesibilă şi are ritmuri foarte variate, de la doină până la jocul de doi. De multe ori am avut discuţii pe această temă cu colegi de cântec din alte zone ale ţării, care admit că în orice parte a României muzica bănăţeană este prezentă la toate petrecerile.

• Ce reprezintă doina pentru tine?

• Pentru mine, doina este cântecul sufletului. Doina este proba de foc a

solistului bănăţean; cine nu cântă doina, acela nu este solist adevărat. Dar doina trebuie să o simţi ca să o poţi cânta. Trebuie să recunosc, cu părere de rău, că se cântă tot mai puţin doine la petrecerile din ziua de azi, şi tot mai puţină lume are răbdare să le asculte. Dar doina este de departe cel mai frumos cântec bănăţean.

• Ce transmiţi iubitorilor de muzică populară şi celor ce iubesc cântecul

tău?

• Cred că nu este moment în care să nu fiu conştientă că tot ceea ce reprezint eu

ca artist se datorează publicului. Publicul este cel care te ridică acolo, pe un piedestal, şi tot publicul este cel care te coboară. Îmi respect şi mi-am respectat întotdeauna publicul, şi încerc să-i arăt acest respect prin repertoriu, prin ţinută şi prin interpretare. Atâta timp cât nu numai eu, ci toţi colegii mei care cântă muzică adevărată, suntem iubiţi de public, ne putem considera împliniţi. Atâta timp cât lumea ne doreşte cântecele, înseamnă că am ajuns acolo unde trebuie, la inima lor. Ascultaţi în continuare numai muzică bună, alegeţi doar ce merită ales, pentru că, slavă Domnului, aveţi de unde alege, iubiţi-vă graiul şi portul, cântecul şi jocul, nu vă uitaţi obiceiurile şi datinile. Admiratorilor mei: Vă mulţumesc că mă iubiţi, pentru că, fără voi, artistul Andreea Voica nu ar exista, şi pentru asta mă închin în faţa dumneavoastră şi vă dăruiesc tot ce am eu mai sfânt pe lume: cântecul meu.

A consemnat

Adalbert GYURIS