Într-un cadru festiv, joi, 29 decembrie 2009, a avut loc ceremonia de decernare a titlului de ,,Cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş” celor care în 1989, cu câteva zile înainte de izbucnirea revoltei în oraş, au scris lozinci anticomuniste şi anticeauşiste pe pereţii unor instituţii importante, şi care au fost imediat încarceraţi pentru faptele lor. Este vorba despre Viorel-Costel Luniţa, Octavian Szeri, Vasile Sanda, Emil Radu, Pompiliu Mateescu şi Aurel Păsat. Aceeaşi distincţie a primit-o şi Zaharia Drăghiţă, care i-a condus pe protestatari de la I.C.M.C. până în faţa Consiliului Popular, devenind liderul revoluţiei la Caransebeş. În cadrul aceleiaşi ceremonii, au mai primit titlul de ,,Cetăţean de onoare” Matei Gaşpar şi Dumitru Stelian Comănescu, foşti primari, care au condus destinele municipiului în vremuri extrem de tulburi. (C. Senco)
Joi, 29 decembrie 2009, într-un cadru festiv, Aula „1 Decembrie 1918″ a Primăriei Caransebeş a găzduit un moment impresionant pentru participanţii la evenimentele care au condus, în urmă cu 20 de ani, la căderea regimului Ceauşescu. Este vorba de festivitatea de decernare a unor titluri de ,,Cetăţean de onoare al municipiului” unui număr de 9 persoane. Mai exact, titlul onorific a fost acordat celor care, cu câteva zile înainte de izbucnirea revoltei la Caransebeş, au scris lozinci anticomuniste şi anticeauşiste pe pereţii unor instituţii importante din oraş, şi care au fost imediat încarceraţi, precum şi primarilor care au condus destinele oraşului în vremuri extrem de tulburi. Astfel, în semn de înaltă apreciere şi adâncă recunoştinţă pentru curajul dovedit, titlul de ,,Cetăţean de onoare al Caransebeşului” a fost acordat lui Viorel Luniţa Costel, Octavian Szeri, Vasile Sanda şi Emil Radu, toţi patru reţinuţi de Securitate în data de 16 decembrie 1989 şi încarceraţi a doua zi, în 17 decembrie, când au fost transferaţi la Reşiţa. În ochii organelor represive de la acea vreme, ei se făceau vinovaţi de faptul că au scris lozinci anticomuniste şi anticeauşiste pe zidurile din incinta Uzinei Caromet, fostă I.C.M.C., în cadrul căreia erau angajaţi. În consecinţă, cei patru au fost judecaţi şi condamnaţi la 4 luni de închisoare, pentru că ,,au aderat la sprijinul unui grup de persoane care prin comportamentul lor exprimă o concepţie de viaţă anarhică, incitând la încălcarea normelor de linişte publică”. Au fost încarceraţi la Reşiţa, iar în data de 21 decembrie 1989, datorită revoltei populaţiei, au fost puşi în libertate.
Aceeşi distincţie a fost oferită şi lui Pompiliu Mateescu şi lui Aurel Păsat, care, în data de 19 decembrie 1989, ignorând riscurile la care ştiau că se expun, au scris lozinci anticomuniste şi anticeauşiste pe gardul de beton din zona A.C.H., iar în data de 21 decembrie 1989 au mobilizat masele muncitoreşti din întreprindere pentru a ieşi în stradă. Tot ei au fost aceia care au condus masele de manifestanţi la demonstraţiile din stradă, au ocupat sediile Primăriei şi ale Miliţiei, asigurând paza acestora peste noapte. De asemenea, în perioada 22-25 decembrie, cei doi au patrulat împreună cu Armata de la Garnizoana Şesu Roşu, pe drumul dintre Jupa şi Caransebeş.
În cadrul aceluiaşi eveniment, titlul de ,,Cetăţean de onoare” a fost acordat şi lui Zaharia Drăghiţă, care a condus masele de protestatari de la I.C.M.C. până în faţa Consiliului Popular, devenind liderul revoluţiei de la Caransebeş. Tot el a fost numit, de către C.P.U.N.-ul constituit la nivel local, primar al oraşului, în perioada revoluţiei, din 22 decembrie 1989 până la data de 8 ianuarie 1990.
Administraţia locală a acordat distincţia de ,,Cetăţean de onoare” şi lui Matei Gaşpar, primar al Caransebeşului în perioada 8 ianuarie-22 mai 1990, şi lui Dumitru Stelian Comănescu, primar al oraşului între 1 iunie şi 28 august 1990, numiţi în această funcţie în perioade tulburi şi grele, ei asumându-şi responsabilităţi imense, dar reuşind, chiar şi în acele condiţii, să facă o trecere cu succes de la sistemul comunist la cel democratic.
Cetăţean de onoare a devenit şi Petru Grozăvescu, primul primar ales democratic prin voinţa caransebeşenilor după anul 1945, votat în februarie 1992. În mandatul său, care a durat până în iunie 1996, au început primele proiecte de modernizare a oraşului şi de revenire la o viaţă normală, perioadă în care Caransebeşul a dobândit titlul de „municipiu” şi în care a fost reînfiinţată Episcopia Caransebeşului.
Pentru curajul, efortul şi dăruirea lor, cu toţii au fost felicitaţi de primarul Ion Marcel Vela, de consilieri şi de membri Asociaţiei Revoluţionarilor din Decembrie 1989 Caransebeş.
Carmen SENCO
