Pentru unii, soarele apune… dimineaţa


Fericirea cuiva, în adevăratul sens al cuvântului, este satisfacţia unui ideal de viaţă împlinit. Pentru această fericire mereu reînnoită, mereu prezentă, omul se luptă cu el însuşi, cu slăbiciunile şi defectele lui, cu tentaţiile şi înclinaţiile lui. Deci, fericirea se cucereşte ca şi o victorie.

Pe orice pagină a fericirii se întâlnesc câteva elemente care par s-o amplifice, s-o facă mai accesibilă. Dragostea, de pildă, succesele, mulţumirea sufletească, satisfacţiile etc.

Dorinţa de a fi fericit este înnăscută în orice om, şi fiecare, după structura lui psihică şi afectivă, îşi face o imagine asupra acestei aspiraţii umane. Dacă poţi să te bucuri de o floare, de un zâmbet, de joaca unui copil, atunci eşti mai bogat şi mai fericit decât un miliardar care are tot ce poate visa şi care totuşi nu se mai bucură de nimic, deoarece propria lui bogăţie l-a pus în lanţuri. Cu bani poţi să-ţi cumperi o maşină de ultimă generaţie sau o vilă deosebită, dar nu căldură şi sociabilitate. Poţi cumpăra cu bani un pat moale, dar nu şi somn. Poţi cumpăra relaţii, dar nu şi prietenie.

Pentru a fi cât de puţin fericit, trebuie să te împaci cu viaţa, cu propria ta viaţă, aşa cum este ea. Răbdarea este o mare virtute şi e nevoie ca toată viaţa să înveţi a o deprinde. Cine vede totul în negru, pentru acela soarele apune… dimineaţa. E bine să ai răbdare şi să accepţi ce îţi oferă o nouă zi, aer şi viaţă.

Sunt fericiţi cei care răsucesc spirala violenţei într-o spirală a prieteniei şi a iubirii. Aceştia sunt apa râului care pietrele tari le face rotunde şi netede, astfel încât ele să poată aluneca în torentul bunătăţii.

Pentru violenţă trebuie să înveţi să urăşti. Pentru a fi paşnic trebuie să înveţi să iubeşti. Răul din inima omului dă energie voinţei de a urî, de a distruge, de a ucide (Phil Bosmans).

Iisus îşi întâmpina duşmanii cu un cuvânt de iertare. Viaţa şi moartea Sa au revoluţionat lumea şi pun fiecare generaţie în faţa opţiunii: iertare sau răzbunare?

De ce să fim catalogaţi în buni şi răi, în negri şi albi, în oameni de stânga şi de dreapta? Soarele de pe cer luminează şi ne încălzeşte pe toţi… Dar să nu ne ascundem în umbră…

Pr. Doinel Puiu MĂRGINEANU