Este ştiut faptul că descărcările electrice sunt fenomene imprevizibile, care ne lasă pe noi, oamenii, ,,la mâna” naturii. Pentru că trăsnetele au provocat de-a lungul timpului importante pagube materiale, dar mai ales victime omeneşti, în ediţia de astăzi a ziarului nostru venim în sprijinul turiştilor montaniarzi cu o serie de recomandări privind modul în care aceştia se pot feri de efectele fulgerelor, sfaturi care trebuie nu doar învăţate, ci şi aplicate de toţi iubitorii drumeţiilor montane. (M. Socaciu)

Este ştiută teama fiecăruia dintre noi faţă de acest puternic fenomen natural, care a provocat atâtea pagube materiale, dar mai ales victime omeneşti.

Descărcările electrice sunt fenomene legate de bunul plac al naturii. Nu le putem influenţa şi nici opri, dar, învăţând cum să ne ferim de efectul lor, le putem micşora consecinţele.

Cu intenţia de a veni în sprijinul turiştilor mantaniarzi, facem aceste recomandări, care trebuie învăţate, dar şi aplicate de toţi iubitorii drumeţiilor montane.

• evitaţi, chiar anulaţi deplasările pe munte, în special pe creste, pe timp de furtună cu descărcări electrice;
• trăsnetul loveşte cu predilecţie punctele înalte. Feriţi-vă de vârfuri, creste şi platouri înalte; dacă observaţi că urmează sau dacă aţi fost surprinşi de furtună, coborâţi în mare grabă sub nivelul crestei sau în cea mai apropiată vale;
• la baza unei ridicături de teren, de cel puţin 15 metri înălţime, se află zona lipsită de impact; în acest caz nu staţi lipiţi de perete, ci la o distanţă egală cu înălţimea ridicăturii.

Trăsnetul cade mai des pe terenurile argiloase, decât pe cele calcaroase. O pantă de grohotiş este relativ sigură, este un izolant. Dacă trăsneşte sus pe creastă, curentul se scurge prin teren compact, iar grohotişul fiind sfărâmicios, curentul se scurge mai uşor şi mai repede în pământ. Deci, se poate sta pe grohotiş, la baza pantei, în poziţia ghemuit, acoperit cu pelerina de ploaie.

Nu vă apropiaţi de pereţii stâncoşi, verticali! Nu atingeţi stânca cu mâna, umărul sau capul. Staţi la cel puţin 3 metri depărtare de stânca udă. Pereţii verticali au şanţuri prin care apa se scurge, formându-se căi de minimă impedanţă, ce pot conduce curentul electric.

Niciodată pe timp de furtună nu se va căuta adăpost sub un copac izolat! Există, e drept, o zonă protejată în jurul unei proeminenţe, zonă care are formă de con, cu raza cercului de bază egală cu înălţimea proeminenţei. Dar, în cazul unui copac, trebuie să te aşezi la cel puţin 3 metri de tulpina (rădăcina) acestuia şi să stai ghemuit. Copacul trebuie să fie de 10 ori mai mare decât înălţimea omului ghemuit, în conul de protecţie.

Stejarul este întotdeauna atins de trăsnet, fagul aproape niciodată!

S-a observat că trăsnetul este atras îndeosebi de stejari, brazi, molizi, plopi, ulmi şi nuci. Foarte rare sunt cazurile când trăsnetul loveşte fagul, arinul, teiul sau mărul, şi în niciun caz un arţar sau un mesteacăn.

Nu staţi sub surplombe! Curentul electric are tendinţa de-a sări peste goluri. Cu corpul tău îi uşurezi săritura, îi scurtezi drumul făcând o punte.

Evitaţi micile depresiuni! Curentul electric urmează drumul de minimă rezistenţă. Pe stânca udă, acest drum urmăreşte suprafaţa stâncii, sărind micile depresiuni. Corpul omenesc, şi în acest caz, poate avea rolul de punte pentru curenţii electrici.

Nu staţi pe traiectoria fisurilor verticale! Fisurile umede, pământul, lichenii, muşchiul, sărurile minerale şi rădăcinile de plante pot reprezenta drumuri cu o rezistenţă mai mică în calea curentului electric.

Adăpostiţi într-o peşteră, trebuie să aveţi cel puţin 3 metri până la tavanul de deasupra capului. Dacă curge sau a început să curgă apă din tavan, trebuie să ieşiţi din peşteră. Firişoarele de apă care pot să vină de la suprafaţă pot conduce curentul electric.

Pe timp de furtună cu descărcări electrice, toate obiectele metalice (toporişcă, cuţit, căni, aragaz de voiaj, pioletul, carabinierele, pitoanele şi alte obiecte metalice), fiind bune conducătoare de electricitate, vor fi îndepărtate la o distanţă apreciabilă faţă de locul unde vă adopostiţi.

Se va renunţa la rucsacuri cu cadrul metalic. Dacă totuşi există un asemenea rucsac, pe timpul descărcărilor electrice este bine să fie aşezat undeva mai departe de locul unde vă adăpostiţi, sau să se aşeze alte rucsacuri peste el, chiar o haină. Noile rucsacuri, moderne, nu mai au nimic metalic, fiind din plastic.

Dacă nu avem altă soluţie de adăpostire, e preferabil să stăm afară, în ploaie, acoperiţi cu pelerina de ploaie. Afară vom sta ghemuiţi, nu în picioare, fără să atingem solul cu corpul sau capul. Punctele de contact cu solul trebuie să fie cât mai apropiate, pentru a evita scurgerea curentului electric prin organele vitale, precum inima sau creierul. Deci, să nu atingem pământul cu corpul sau capul!

Pelerina cu glugă pentru ploaie, din plastic, este foarte bună, îţi acoperă tot corpul stând ghemuit. Pelerina, cât e ea de firavă, este un veritabil paratrăsnet.

Să nu uităm folia de plastic pe care am luat-o s-o punem sub cort sau peste cort; o putem folosi acoperindu-ne cu ea!

Încălţămintea cu talpă de cauciuc este foarte bună, constituind un bun izolator faţă de sol.

Furtuna pe munte reprezintă un obstacol halucinant. Fulgere orbitoare, trăsnete asurzitoare, rafale puternice de vânt.

Din fericire, semnele unei furtuni le percepem din timp, de cele mai multe ori, şi astfel vom căuta să ajungem la un adăpost, cabană, stână.

Înainte de furtună, vântul încetează complet, pentru ca apoi să pornească vijelios în clipa când se dezlănţuie furtuna. Odată cu el începe şi ploaia torenţială.

În general, furtunile izbucnesc dimineaţa.

Pe scurt, trăsnetul este descărcarea electrică ce se produce între nori şi pământ. Fulgerul este fenomenul luminos care însoţeşte o descărcare electrică. Fulgerul cel mai obişnuit este sinuos, în zig-zag, şi precede tunetul. Timpul scurs între două fenomene depinde de distanţa la care s-a produs fulgerul.

Viteza luminii fiind de 300.000 km/s, vedem scânteia aproape în acelaşi moment în care se produce, iar sunetul (tunetul) ajunge la noi mult mai lent, cu aproximativ 340 m/s, respectiv 1.200 km/oră, deci parcurge un km în circa 3 secunde. Dacă tunetul se aude la 3 secunde după fulger, înseamnă că acesta s-a produs la 1 km, distanţă; dacă intervalul este de 6 secunde, distanţa a fost de 2 km ş.a.m.d.

Rândurile de faţă nu au nicidecum intenţia să înspăimânte sau să taie din elanul drumeţilor ce şi-au ales muntele ca loc de destindere şi drumeţie.

Aceasta, însă, nu ne împiedică tragem un semnal de alarmă pe adresa celor ce nu au încă bagajul de cunoştinţe necesar şi deprinderea mersului pe munte pe timp de furtună cu descărcări electrice.

Mircea SOCANIU,

ghid montan