Aho, aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu mânaţi,

Lângă boi v-alăturaţi,

Iar cei care aşteptaţi,

Pe la uşi, ca să votaţi,

Liberali şi democraţi,

PSD-işti şi alţi fârtaţi,

Hai cu toţi să ascultaţi,

C-am venit cu Pluguşorul,

Să urăm ca Viitorul

Să v-aducă în ogradă

Bani şi lefuri, o grămadă,

Fără lege de paradă

Sau cu îmbulzeli în stradă!

Şi-o conducere aleasă,

Cu bărbaţi de primă clasă,

Ca în timp de câţiva ani,

Să-i luăm pe-americani!

Ia pocniţi din bici niţel,

Să s-audă şi-n Bruxelles,

Unde se mai trag şi sfori,

Într-o criză cu fiori,

Că şi-acolo-n Uniune,

Treburile nu-s prea bune,

Iar în ţara lui Ahile,

Iţele sunt cam fragile,

Iar pe noi ne-aşteaptă-n poartă

O nemeritată soartă,

De-o să strângem iar cureaua,

Până ne-o lovi damblaua!…

Hai să facem o escală,

La PROTECŢIA SOCIALĂ,

Să vedem cum, astăzi, banii,

Ni-i mănâncă toţi golanii;

Banii noştri cotizaţi,

Să vedem unde-s băgaţi,

Că n-ajung nici pentru pâine…

Ce pun eu pe masă mâine?

Că salariul care-a fost,

L-au ciuntit fără vreun rost,

Iar cu pensia de-acum,

Nu prea mă descurc nicicum;

Ce să zic de compensate,

De-ncălzire şi-alte toate?

Nu mai pun la socoteală

Cealălaltă cheltuială,

Că mă ia cu ameţeală,

Iar prin săli tanti Sulfina,

Trage binişor cortina…

Să trăiască – de-o putea –,

Cu o pensie de-a mea,

Sau – la fel – cu-o leafă brută,

Fără „douăşcinci” la sută…

Ia sunaţi din zurgălăi,

Să răsune peste văi,

Poate-aude eroina,

Din povestea cu pricina,

Mânaţi, măi,

Hăi, hăi!

Când intraţi pe arătură,

Opriţi la AGRICULTURĂ,

Să vedem de ce ogorul

Şi-a schimbat de-un timp decorul,

Că ţăranul l-a lăsat,

În pârloagă, nelucrat,

Şi-a plecat printre străini,

Pentru-o mână de ţechini…

Ce-ai păţit, ţăran român,

De-ai rămas fără stăpân?

Iar ministrul se jeleşte

Că ogorul nu rodeşte…

Rar, când Sfântului i-e milă,

Şi mai plouă pe movilă,

Iar când spicu-n voie creşte,

Pâinea totuşi se scumpeşte…

Nu ştim bine în ce bază

Şi ce lege guvernează,

Că ţăranu-a tăbărât

Şi-umblă-n lume amărât…

Nici chiar scroafa din coteţ

Nu mai are astăzi preţ,

Că-i mai simplu-n bătătură,

Să ai carne şi untură,

Dintr-un stat din regiune

Cu un brand de Uniune;

Roşii, ceapă, gogoşari,

Le luăm de la bulgari,

Ba, aducem usturoi,

Tocmai, hăt, de la Hanoi,

Că al nostru prea miroase,

În afaceri dubioase,

Mânaţi, măi,

Hăi, hăi!

La TRANSPORTURI să opriţi,

Unde suntem amăgiţi,

Că de-o vreme – ca-n baladă –,

Ţara-ntreagă vrea să vadă

Cum arat-o autostradă;

Că, în presă, deocamdată,

Ne dau doar câte-o bucată,

Şi de fiecare dată,

Taie panglica mai lată,

Încât meşterii drumari

Au ajuns şi panglicari…

Numai doamna Boagiu

Tot îi dă cu interviu’;

Şi mereu ne amăgeşte

Că la anul pregăteşte,

Să ne dea, de Sfântul Petru,

Gata, înc-un kilometru…

Iar transportul C.F.R.

– Ce a fost şi nu mai e –

A ajuns primejdios,

Că mai bine mergi pe jos

Şi ajungi acas’ curat,

Vesel că n-ai deraiat,

Sau că are-ntârziere,

Cât un dus şi-o-napoiere.

Şi când eşti la o adică,

Strâmtorat de treaba-mică,

Vezi WC-ul înfundat,

Dacă nu e încuiat…

De hârtie, nu vă spun,

Nici atât despre săpun,

Şi când urci de pe peron,

Parcă urci în avion,

Iar când intră în viteză,

Zdruncină ca la chermeză,

Şi te ţii ca într-un ham,

Să nu fii zvârlit pe geam,

Şi-s pe fază cu mişmaşul,

Fiindc-am aranjat cu naşul…

Ce ziceţi, madam ministru,

Nu vă pare cam sinistru?

Mânaţi, măi şi daţi-i gaz,

Să scăpăm de-aşa necaz,

Şi daţi bici la bariere,

Că avem întârziere,

Şi aş vrea s-ajung acasă,

Însă nu cu frâna trasă…

Şi să ştie fiecare

– Mai cu seamă la „Mişcare” –,

Că e cazul, măi fârtaţi,

Mai vioi să vă mişcaţi!

Ia pocniţi din bice iară,

Să s-audă şi la gară,

Şi sunaţi din zurgălăi,

Hăi, hăi!

Fraţilor, un gând mă bate

Să dăm pe la SĂNĂTATE,

Că în clinici şi spitale,

Treburile nu-s normale,

Că o lege cu mister

Le-a luat din minister,

Şi le-a dat, dintr-un principiu,

La Consiliu-n municipiu,

Iar de vrei o internare,

Pentru-o boală oarecare,

Trebuie s-aduci de-acasă

Tot tacâmul pentru masă,

Iar de eşti în tratamente,

Mergi şi cu medicamente…

De-o fi caz de internat,

Eu mă duc cu tot cu pat,

Gata anesteziat…

Totuşi, şanse de scăpare

Sunt – de ai o leafă mare –,

De vrei viaţă cât mai lungă,

N-ai decât să umbli-n pungă,

Sau să vinzi vreo două case,

Cum zicea cândva Tănase:

Îţi vinzi viaţa să trăieşti,

Dacă vrei să n-o mierleşti…

Ia sunaţi cât se mai poate,

C-a dat boala-n SĂNĂTATE,

Iar de vrei pe la „Urgenţe”,

Greu ajungi la diligenţe,

Că PETROM-ul, bată-l vina,

A scumpit din nou benzina,

Iar când o veni SALVAREA,

E târziu!… S-a dus răbdarea…

Trageţi brazdă, bouleni,

Până-n deal la COTROCENI,

Să-i urăm la preşedinte,

Una să ne ţină minte,

Ca atunci când iese-afară,

Să nu tragă iar în bară,

Şi să joace mai cu cap,

Nu cu stilu-i de satrap;

Să se-mpace cu Monarhul,

Pace şi cu Patriarhul,

Să dea ţării o repriză

Bună, să ieşim din criză,

Să gândească-ntâi de toate,

Că l-aşteaptă-anticipate,

Cu un preşedinte nou,

Ce-aşteaptă ca la potou,

Mestecând în dinţi zăbala,

Gata şi cu păruiala…

Şi în scaunul lui Boc,

Să ne pună altu-n loc,

Că destul pe tron a stat,

În programu-i surogat,

Şi-n justiţie să facă

Mai lumină, ca să placă

Boşilor din Uniune,

Deşi-i greu să faci minune,

Într-o ţară veche-n care,

Vezi corupţia în floare…

Ia sunaţi, cum este zisa,

De la Prut şi pân’ la Tisa,

Să rodească-n pace glia,

Pentru toată ROMÂNIA,

Cum le place la ţărani,

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!