Conform Recensământului general al populaţiei din anul 1930, publicat într-o lucrare monumentală, populaţia oraşului Caransebeş era de 8.704 locuitori, majoritari fiind românii.
Următorul recensământ a avut loc în anul 1941, însă datele rezultate nu au fost publicate niciodată. Pe baza unor documente create de către Primăria oraşului Caransebeş, am putut să refacem evoluţia acesteia pentru perioada Guvernării antonesciene. Dintr-o dare de seamă a primarui dr. Isac Rădulescu asupra activităţii desfăşurate în anul 1941, reiese că în oraş existau 2.753 de familii. Se născuseră 136 de copii, din care 11 morţi, se căsătoriseră 78 de persoane şi au decedat 173, din care 137 localnici. Diferenţa de 36 de decese poate să provină dintre cei internaţi în spitalele militare după intrarea României în război sau dintre cei internaţi în stare gravă în cele două spitale civile, provenind din localităţile apropiate.
Recensământul din anul 1941 a constatat că populaţia oraşului ajunsese la 10.664 de locuitori, din care 7.606 români, 2.645 germani, 128 maghiari, 257 evrei şi 28, alţii. Se înregistra un salt demografic de 3.058 de locuitori, cei mai mulţi provenind din alte localităţi.
În 26 iunie 1942, populaţia totală era de 10.744 de locuitori, din care 7.655 români, 2.675 germani, 129 maghiari, 256 evrei şi 29, alţii.
Populaţia oraşului Caransebeş va creşte în anul 1943, ajungând în luna august la 7.867 de români, 2.710 germani, 133 maghiari, 244 evrei şi 30 ruşi-ruteni.
În luna mai 1944, populaţia oraşului ajunsese la 11.462 de locuitori, între aceştia aflându-se refugiaţi din Basarabia, Bucovina, Moldova şi din Bucureşti, aceştia din urmă stabiliţi în oraş concomitent cu ministerele şi departamentele centrale evacuate în care lucrau.
Destul de însemnat era numărul capilor de familie de origine germană, 514 în septembrie 1945, dată la care aceştia deţineau în oraş 236 de case.
După încetarea stării de beligeranţă şi reluarea, cu mare greutate, a cursului economic normal, Caransebeşul oferind condiţii de viaţă şi afirmare mai bune decât în mediul rural, în anul 1947 populaţia ajunsese la 14.255 de locuitori, care beneficiau de 1.892 de imobile de locuit. Numărul străzilor ajunsese la 64, în lungime de 23 km.
Caransebeşul Nou, cu populaţie preponderent germană, înregistra la 31 martie 1947 un număr de 850 de locuitori, localitatea dispunând de 170 de imobile de locuit.
Aparţinător oraşului era Complexul industrial de la Balta Sărată, în jurul căruia, în mod treptat, s-a creat un cartier, unde în luna martie 1946 locuiau 416 persoane, din care 160 români, 108 maghiari, 85 germani, 23 cehi, 22 evrei şi 16 italieni. Aceştia erau indispensabil legaţi de Complexul industrial, binecunoscut în ţară pentru calitatea produselor sale.
Constantin BRĂTESCU
