Într-o zi friguroasă de iarnă, în data de 21 februarie 1902, trecea la Domnul George Ivănescu, preotul din Marga, după o îndelungată suferință pe care a îndurat-o timp de 14 săptămâni.
Preotul George Ivănescu s-a născut în comuna Zerveşti, lângă Caransebeş, la anul 1831. A urmat cursurile Şcolii militare din Caransebeş, la finalul căreia se dedică carierei militare. Însă firea lui nu l-a lăsat să devină „fiul lui Marte”, căci urmează cursurile Şcolii pedagogice din Caransebeş, unde se pregătește pentru cariera învăţătorească. A funcționat ca învăţător la Şcoala populară din comuna Borlova.
Crezând că va putea presta poporului servicii mai demne, își dă demisia, urmând cursurile Secției române a Şcolii teologice din Vârșet. După terminarea studiilor, în decursul celor doi ani, este hirotonit întru preot pe seama Parohiei Marga, la anul 1862, de Episcopul Emilian Chengelaţ, păstorind turma lui Hristos cu blândeţe, demnitate şi succes timp de 40 de ani.
Din fericita sa căsătorie a avut opt copii. A ajuns să-şi mărite cele două fete: Lucreția, fata cea mare, căsătorită cu preotul Nicolae Novacovici (1874-1939), preot în Gârbovăț, iar sora ei, Silvia, a fost soția vrednicului capelan în Armata cesară şi regală, Pavel Boldea (1862-1920). Patru dintre feciori urmează chemării sfinte, aceea de a sluji la Sfântul Altar, devenind, la rândul lor, preoți. Avem cunoştință de Nicolae, Georgiu (paroh în Voislova între 1867-1868) și Romulus (paroh în Zlagna între 1881-1884).
În anul 1894, Sinodul protopresbiteral alege pe preotul George Ivănescu asesor al Scaunului protopresbiteral al Caransebeşului.
Din anul 1898, prin moartea soției, rămâne văduv. Acest moment dureros din viața sa îl marchează profund, deoarece se vedea tristețea de pe chipul său.
Sâmbătă, în data de 23 februarie 1902, preoţi de pe Valea Bistrei, împreună cu părintele protopop se aflau în faţa coșciugului cu osemintele unui bărbat cuvios, ale unui preot cucernic, fără pereche, ale unui om de o bunătate proverbială și care, asemenea israiliteanului Natanael, nu a cunoscut în inima sa ce e vicleşugul. Serviciul funebru l-au împlinit preoţii Ioan Velovan din Rusca Montană, Nicolae Ionescu din Iaz, Traian Balea din Voislova, luliu Musta din Glimboaca, Dimitrie Popovici din Măru şi Ioan Grozăvescu din Cireşa, în frunte cu părintele protopop Andrei Ghidiu. La finalul prohodirii, preotul Ioan Velovan a ţinut o frumoasă cuvântare funebră.
Corul din Marga, sub conducerea învăţătorului Iosif Olariu, a dat răspunsurile atât la Sfânta Liturghie, cât şi la slujba înmormântării.
A fost petrecut către locul de veșnică odihnă, de unde nu mai este întoarcere, fiind jelit de familie, de neamuri şi de amicii lui; dar cu deosebire jelit, într-un mod demn, de parohienii lui, care, întotdeauna, au avut în răposatul pe adevăratul lor păstor, pe binevoitorul lor prieten, de la care tot timpul au primit un sfat, o îndreptare, o mângâiere şi un ajutor. Apoi, răposatul preot George Ivănescu a fost unul dintre acei care, atât după trup cât şi după minte, a fost bătrânul cărunt, înţelept şi priceput. Cinstea şi-a căştigat-o prin modestie, iubirea turmei sale prin iubirea împrumutată faţă de turmă, pentru că sufletul lui a fost un izvor nesecat de iubire neprefăcută şi de bunătate. Dar şi în iubirea de Biserică şi naţiunea sa nu a avut ortac care să-l întreacă. Ceea ce l-a încununat pe răposatul este împrejurarea că a ajuns la adânci bătrâneţi, însă întotdeauna întru frica lui Dumnezeu.
În încheiere să-i spunem: „Să-i fie ţărâna uşoară și pomenirea lui neuitată!”.
Explicaţie foto: Biserica ortodoxă din Marga la anul 1900. Specific acestui edificiu este iconostasul în forma stemei Imperiului Austro-ungar (Colecţia Adler, 1900-1920)
Sursa:
1. Foaia Diecesană, Anul XVII, nr. 9, Caransebeș, 3 martie 1902, p. 4;
2. Iosif D. Surulescu, Chipuri din galeria clerului militar: Protopopul Pavel Boldea (1862-1920), în Telegraful Roman, Anul 143, Sibiu 1 şi 15 martie, nr. 9-12/1996, pag.4.
Pr. Romulus FRÎNCU