Desigur că realizările profesorului Petru Călin nu se opresc aici, ci profilul lui valoric se va acumula din ce în ce mai mult, pe măsură ce raporturile lui cu Biserica, respectiv cu reprezentanţii ei de seamă, se vor amplifica şi se vor extinde în colaborări de mare efervescenţă. Fiind ales în Adunarea Eparhială a Episcopiei Caransebeşului, profesorul Petru Călin a intrat în contact direct cu toţi ierarhii acesteia, fiind apreciat într-o măsură direct proporţională cu valoarea, atribuţiile şi contribuţiile sale la viaţa bisericească a Caransebeşului, mai ales în timpul arhipăstoririi Preasfinţitului Lucian. Colaborările regretatului profesor cu toate secţiile Episcopiei Caransebeşului au statornicit relaţii de strânsă apropiere, şi chiar prietenie, şi cu părinţii consilieri de aici, cu Protopopiatul şi protopopul Liviu Drăgan al Caransebeşului, şi cu toţi ceilalţi preoţi caransebeşeni, fiind îndrăgit deopotrivă de toţi.

Dar, în mod cu totul special, profesorul Petru Călin s-a apropiat şi a statornicit o aleasă colaborare cu Teologia caransebeşeană – Seminarul liceal şi Facultatea de teologie –, reprezentată de valoroşii profesori pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma, pr. prof. univ. Vasile Petrica, pr. prof. dr. Ionel Popescu (în prezent vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Timişoara), pr. prof. Viorel Râncu, pr. Ioan Petraş şi mulţi alţii cu care se va întâlni apoi şi în Timişoara. Minunatul om şi dascăl Petru Călin a devenit foarte curând un autentic teolog autodidact, descoperându-şi o vocaţie tainică, pe care şi-o va valorifica în tihna lungilor convorbiri cu pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma, cu care avea puternice afinităţi culturale şi duhovniceşti şi de care-l leaga o caldă şi sinceră prietenie. În mare cinste s-a aflat distinsul profesor Petru Călin şi în Timişoara, în rândul foştilor lui colegi de facultate, astăzi universitari şi personalităţi de frunte timişene, dar cu un respect aparte a fost invitat şi primit, în repetate rânduri, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit dr. Nicolae Corneanu al Banatului, care îl aprecia nu numai ca valoros om de carte, ci mai ales pentru calitatea caracterului său deosebit. Fără nicio îndoială, marele Ierarh al Banatului ştia şi de faptul că, în marea lui generozitate, profesorul Petru Călin continua să-şi ofere preţioasa sa contribuţie, în calitatea de consilier editorial, atât vechilor colaboratori şi prieteni din Caransebeş (pr. dr. Ionel Popescu, pr. Drd. Zaharia Pereş şi alţii), pe care cu bucurie i-a regăsit transferaţi în viaţa bisericească a Timişoarei, dar mai cu seamă că şi-a legat sufletul şi inima de noua şi frumoasa biserică a parohiei Timişoara – Zona „Dacia”, unde preot-paroh este fostul lui elev de odinioară, de la şcoala din Vermeş, pr. dr. Ioan Bude, protopop al Protopopiatului Timişoara I. Actualul paroh şi protopop a redevenit, cu tot dragul, discipol ascultător al dascălui său din copilărie, iar din această emoţionantă şi sinceră colaborare au rezultat cele mai minunate roade. Exceptând faptul că bunul dascăl şi-a ajutat ucenicul să publice şapte cărţi în volum, în calitate de consilier editorial, trebuie să menţionăm atitudinea lui specială faţă de biserica din „Dacia”, căreia i s-a dedicat trup şi suflet. Aşa se face că atunci când s-a realizat iconostasul unicat, din vitralii, de la nivelul I al acestei biserici, Petru Călin, cu întrega lui competenţă de estetician, a participat efectiv atât la elaborarea proiectului cromatic, cât şi la vernisaj, prezentând ca specialist opera finită, când Î.P.S. Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului, a săvârşit sfinţirea. Mai dorea regretatul profesor ca, atunci când pr. Ioan Bude va redacta proiectul studiului monografic al acestei biserici, el să fie acela care, în calitate de coautor, să semneze capitolul despre pictură şi celelalte componente de artă ale sfântului lăcaş.

Această ultimă dorinţă nu i s-a mai împlinit, cum nu i s-a împlinit nici dorinţa de a finaliza o proiectată monografie a Vermeşului tinereţii sale şi cum nu i se vor mai împlini nici multe alte proiecte, pentru că bunul Dumnezeu l-a chemat pe neaşteptate la Sine, la vârsta de 77 de ani. Condus pe ultimul drum de soţie, rudenii apropiate şi aceia dintre cunoscuţi care au apucat să afle de moartea sa fulgerătoare, profesorul Petru Călin a fost prohodit într-o zi de sărbătoare, 15 septembrie 2013, ziua cinstirii Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi hramul Catedralei Mitropolitane a Banatului. Într-o zi de sărbătoare s-a născut, într-o zi de sărbătoare a fost înmormântat! Prohodul a fost oficiat de cinci preoţi, în frunte cu protopopii Ioan Bude din Timişoara şi Liviu Drăgan al Caransebeşului, fiecare prezentând familiei greu încercate omagiul, condoleanţele şi alesele cuvinte de îmbărbătare din partea întâi-stătătorilor celor două eparhii, a Timişoarei şi a Caransebeşului, precum şi ale tuturor celorlalţi prieteni şi colaboratori. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu drepţii şi aleşii săi!

P.S. Mulţumesc încă o dată pr. protopop dr. Ioan Bude pentru acest articol, pe care l-am preluat din publicaţia „Altarul Banatului”.

Ştefan ISAC