În mod obişnuit, soroacele vieţii omului sunt însoţite de evenimente care să evoce amintiri, să evidenţieze succese şi să acorde speranţă pentru viitor. Şi, tot în mod obişnuit, oamenii devin prin viaţa şi activitatea lor surse de bucurie şi de inspiraţie pentru semenii lor. Aceste vorbe general valabile, atunci când sunt aşezate lângă personalitatea profesorului universitar, a dirijorului, a muzicologului şi a etnologului Dumitru Jompan, devin absolut sărace şi insuficiente. Distinsul Maestru al cântecului bănăţean şi al muzicologiei din Banat, aşa cum deseori a fost numit Profesorul Dumitru Jompan, este un om ce a început o poveste de viaţă care nu se va mai sfârşi. Cele peste 70 de cărţi pe care le-a scris, miile de concerte susţinute şi numeroasele inimi pe care le-a format ca dascăl mărturisesc despre complexitatea omului şi cercetătorului Dumitru Jompan. Şi tot ele îl plasează pe tărâmul veşniciei, pentru că un om care a realizat atâtea lucruri importante rămâne nepieritor prin creaţia sa.
Ştim că nemurirea e starea firească a oamenilor în împărăţia lui Dumnezeu, dar mai ştim că în lumea aceasta urmele noastre dispar treptat. Nu aceeaşi soartă o au oamenii mari, care se fac nemuritori şi lumii acesteia pământeşti prin moştenirea lor culturală. De aceea, cu dreaptă cugetare, am numit pe Domnul Profesor Doctor Dumitru Jompan OMUL VEŞNICIEI.
Şi pentru că este o aniversare ce ne aduce aminte de întreaga viaţă a Maestrului nostru drag, nu-i putem omite calităţile de soţ, de tată, de bunic şi de străbunic, toate împletite armonios în melodia vieţii sale. Lacrimile de bucurie şi de emoţie pe care i le-am văzut deseori în ochi atunci când îşi pomenea nepoţii, şi mai ales strănepoţii, confirmă împlinirea sufletească oferită de familie. În acest context familial observăm că se strecoară iarăşi o bucăţică din veşnicia cea fericită, sau vedem o altă faţă a „Omului veşniciei“. Trebuie amintită şi atitudinea jertfitoare pe care a dovedit-o atunci când, resemnat, se lupta cu greutăţile vieţii sau cu alte neputinţe, pe care le-a biruit cu gândul la Părintele Ceresc.
Dascăl a generaţii şi generaţii de mărgani, a multor generaţii de elevi seminarişti şi studenţi teologi de la Caransebeş, exemplu de muncă şi dăruire pentru catedră şi cercetare, Profesorul Dumitru Jompan a fost model pentru mulţi. Şi mulţi sunt cei care-i poartă stimă, respect, recunoştinţă şi mulţumire.
Aceste gânduri sunt cele care ne fac să interpretăm cele opt decenii scurse de la naşterea Maestrului Jompan ca pe un preambul al veşniciei. Frumoasa localitate Marga se poate mândri şi ea cu oamenii pe care i-a plămădit din glia străbunilor şi care au reuşit să-i marcheze existenţa în mod determinant, iar Banatul poate să prăznuiască acum pe cel mai de seamă cercetător al trecutului său muzical.
Un gând bun trebuie îndreptat şi spre Doamna Aurelia Jompan (Mama Lia), cea care şi-a ocrotit şi secondat în viaţă şi misiune soţul, susţinându-i munca nobilă.
La ceas aniversar, dorim din toată inima Familiei Jompan o viaţă frumoasă şi împlinită. Întru mulţi şi fericiţi ani, Maestre!
Cu suflet rugător către Dumnezeu,
Pr. Daniel ALIC
