Pentru cinci zile, 20 de elevi de 14-15 ani au beneficiat de soare, de aer tare de munte, relaxare şi aventură, rupţi parţial de civilizaţia oraşului, fără internet, cu semnal slab în antenele telefoanelor, dar cu condiţii de cazare, masă şi activităţi sportive de excepţie, în cadrul Școlii de vară „Săpătămâna de Aventură”, oferită de Clubul Montan Caransebeş. Cei 20 de elevi sunt beneficiari ai Programului educaţional de sprijin R.I.S.C. (Responsabilitate. Implicare. Şcoală. Comunitate), implementat în municipiul de pe malurile Timișului și Sebeșului de Organizaţia pentru Strategii şi Programe de Dezvoltare şi finanţat de TMD Friction Caransebeş.

Un criteriu de selecţie pentru participarea la acest program de iniţiere în alpinism şi drumeţie a fost media de admitere la liceu şi mediile anuale obţinute în anul şcolar 2014-2015, copiii ştiind despre acest fapt de la începutul anului, şi de aceea mulţi dintre ei s-au ambiţionat, s-au autodepăşit, pentru a putea să „câştige” atât un loc bun la liceu, cât şi un loc în tabără.

„Nu ar fi fost posibile toate acestea fără sprijinul financiar al finanţatorului: nici consilierea psihologică, nici activităţile nonformale din timpul anului şcolar, nici orele de matematică şi limba română gratuite pentru elevi, nici masa caldă de dinaintea meditaţiilor, nici această tabără, pentru majoritatea copiilor fiind chiar prima din viaţa lor şi poate şi ultima”, a declarat Emanuela Budimir, managerul de proiect. „Copiii au avut posibilitatea să se cunoască mai bine între ei, să se cunoască pe sine, să-şi testeze limitele, să-şi înfrunte temerile. Toate activităţile coordonate de Cornel şi Ana-Maria Galescu, de nea Mircea Socaciu şi Adi Irimia au fost în premieră chiar şi pentru mine, adult fiind. Să vezi un copil care are stima de sine scăzută că se luptă să ajungă în vârful unei pante înclinate la 45 de grade, sau să urce până sus pe panoul de căţărare, este un succes. Sau să asculţi un copil care este excesiv de timid, introvertit, cum povesteşte cu entuziasm despre ce a realizat şi simţit într-o zi de tabără, iar vorbăreţii grupului îl ascultă cu respect, iarăşi este o «bilă albă» pentru acest tip de program”, a mai spus Emanuela Budimir.

„Bile albe” au primit şi copiii, organizaţi în două echipe, provocaţi de gazde la o competiţie fair-play cu probe cu grad de dificultate diferit, toate din alpinism, echipele „Alpha” şi „Strongers” dovedind că ştiu să lucreze în echipă şi chiar să colaboreze cu formaţia adversă pentru a-şi realiza sarcinile. „În jocul «Vânătoarea de comori» am avut, la un moment dat, de făcut o fotografie în care să fie prezente toate cele trei instructoare ale noastre, Ane, Ema şi Miha. Ne-am unit cele două echipe să le ţinem la un loc, fiindcă tot fugeau din faţa obiectivului, nu stăteau împreună. A fost atât de haioasă scena, am râs cu poftă, dar am şi învăţat ceva din situaţia asta: dacă avem un obiectiv comun, unirea forţelor este soluţia cea mai bună”, a spus Dănuţ I. „De fapt, am învăţat atât de multe din jocurile şi activităţile din tabără… Nu credeam că se poate aşa ceva. Orice joc, orice activitate a avut părţi educative pe care să le putem folosi mai apoi în viaţa de zi cu zi. Mi s-a părut extraordinar acest fapt”, a mai adăugat el.

Echipele au fost foarte echilibrate ca forţă, abilităţi, organizare, coordonare, la finalul competiţiei ajungându-se la egalitate, spre satisfacţia tuturor. Drumeţiile pe Dobreasca, la Cuntu, la Turnul lui Ovidiu, la Gheara de Urs, au încununat tabăra cu panorame feerice, peisajele frumoase regăsindu-se în sutele de fotografii pe care le-au făcut copiii. Coco şi nea Mircea i-au învăţat mici secrete ale muntelui, cum să îşi dozeze efortul în drumeţii, ce echipament este potrivit pentru vreme bună şi care pentru vreme ploioasă. Receptivi şi atenţi, energici şi doritori să înveţe, au spus că n-ar mai pleca din tabără, deşi la început au fost uşor reticenţi la schimbare (oraş vs natură). Instructorii au fost plăcut surprinşi de agilitatea şi perseverenţa copiilor, unii dintre ei dovedindu-se foarte talentaţi, şi le-au propus să înceapă un program serios de antrenament sportiv de escaladă pe panou şi stâncă pentru viitoare performanţe în competiţiile de profil. Alpinismul este un sport dur fizic şi psihic, dar cu rezultate pozitive evidente în comportamentul celor care îl practică, în atitudinea faţă de natură şi, nu în ultimul rând, în modul de viaţă sănătos pe care îl adoptă.

„Tot programul (din timpul şcolii – n.a.) pentru mine a însemnat un real ajutor la învăţătură şi un sprijin bun pentru viitor. Mi-am făcut prieteni şi mi-am îmbunătăţit stilul de învăţare… Iar în tabără, o ocazie specială pentru mine, am putut să-mi testez limitele, am descoperit multe lucruri pe care nu le ştiam despre mine. De exemplu, faptul ca am reuşit în toate probele m-a făcut să cred mai mult în mine şi, cu complimentele şi încurajările îndrumătorilor, mi-am îndreptat şi gândurile”, a spus Roxana V., care s-a dovedit a fi şi ea o căţărătoare înnăscută şi care doreşte să devină din septembrie membră a Clubului Montan, fiindcă a cucerit-o muntele. „Tot ce am făcut în programul de sprijin şi în săptămâna de aventură m-a ajutat să mă regăsesc, m-au ajutat să mă ajut. Mulţumesc pentru tot!”.

Mai zgârcit la vorbă, între o tiroliană şi un rapel, Darius C. a spus că poate să supravieţuiască şi fără semnal gsm. „A fost ceva de vis, de neuitat. Dă-le-n colo de telefoane sau de internet, măcar o săptămână! Nu vreau să spun acum poveşti, dar trebuie să vă zic că este o experienţă frumoasă şi foarte bună pentru noi, şi, pe lângă mişcare, a fost şi elemental-cheie: distracţia”.

În cei doi ani de participare în programul de sprijin, Denisa H. s-a autodepăşit şi a luat note foarte mari la testarea naţională, intrând astfel la profilul vocaţional. Deşi timidă şi liniştită, aparent firavă, a dovedit şi în activităţile sportive din tabără că este puternică, ambiţioasă şi tenace, ca şi la şcoală. A recunoscut că a avut parte de cea mai frumoasă tabără din viaţa ei, prima la munte. „Aceasta tabără, mai mult mini-tabără, deoarece aş fi stat mult mai mult, a fost distractivă, interesantă, am descoperit lucruri noi şi mi-am depăşit multe temeri. Cu toate că a fost nevoie de mult efort fizic, am învăţat despre mine că dacă creierul vrea, corpul ascultă, că nu există «nu pot, dacă vreau». Mi-a placut enorm şi m-aş întoarce de fiecare dată când aş avea ocazia. Apoi, noi ne cunoşteam oarecum, dar aici, adunaţi la un loc, am legat prietenii şi am avut ocazia să cunosc persoane foarte interesante, de la care ai ce învăţa. Am avut onoarea şi bucuria să îl cunosc pe Coco Galescu, care ne-a fost instructor şi un bun prieten. Am rămas surprinsă de ce locuri frumoase sunt chiar în apropierea Caransebeşului, locuri care nu credeam există, fiindcă n-am mai urcat pe Muntele Mic până acum”.

Anamaria S. a fost pentru 3 ani elevă în Italia şi, revenită în clasa a VII-a în ţară, chiar în fosta sa clasă, i-a fost foarte greu să intre în ritmul colegilor ei. „Reacomodarea în România, cu disciplinele şcolare străine, mi-a fost extrem de dificilă. Îmi venea să abandonez totul, mi se părea un munte prea greu de urcat. Colegii intraţi în Programul de Sprijin m-au îndemnat să vin şi eu, şi acum nu îmi pare rău că am făcut-o. La început a fost greu, dar am recuperat materia cu ajutorul doamnelor profesoare de matematică şi de limba română, din program şi de la şcoală, şi am ajuns unde mi-am propus: iată-mă intrată la liceu, la un profil excelent, colegă cu Denisa. Acest program este cu adevărat folositor, ajutând copiii cu diferite probleme – de învăţătură, sociale, sau cum am fost eu, revenită din străinătate. Nu poate fi considerat un simplu program, ci chiar o altă familie a noastră. Profesorii şi echipa organizaţiei sunt de încredere şi mereu gata să ne ajute. Iar faptul că de la muntele meu de la şcoală am ajuns să urc şi pe un munte adevărat, mi s-a părut un vis. Mulţumesc în numele meu şi al colegilor pentru tot ce am primit! Şi nu voi uita să dau şi eu mai departe…”.

Săptămâna de aventură a fost completată de vizita subcomisarului de poliţie Sorin Andriţoi, de la Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Reşiţa, care le-a vorbit copiilor şi le-a prezentat materiale sugestive despre pericolul consumului de droguri. Dialogul purtat cu un specialist în acest domeniu le-a deschis ochii, şi, după o săptămână de adrenalină şi trăiri intense în mijlocul naturii, au concluzionat că urâţenia umană provocată de dependenţa de droguri nu este o opţiune pentru cineva care îşi doreşte un viitor mai bun şi mai frumos.

„Odată cu încheierea aventurii în natură, viitorii noştri liceeni au ieşit din Programul de Sprijin ca beneficiari direcţi, însă au posibilitatea să revină în program ca «big brothers» şi, cu responsabilitatea impusă de acest rol, să ajute la rândul lor la reabilitarea la învăţătură a colegilor lor mai mici în anul şcolar următor”, a declarat Mariana Ionescu, preşedinta Organizaţiei pentru Strategii şi Programe de Dezvoltare Caransebeş. „De altfel, echipa de proiect şi profesorii de sprijin nu îi vor abandona pe cei mari, consilierea psihologică poate continua dacă ei vor solicita ajutorul, şi cu siguranţă îi vom coopta în activităţile organizaţiei ca voluntari, fiindcă am ajuns să îi îndrăgim în anii aceştia, de când lucrăm cu ei şi ne pasă de viitorul lor”, a completat ea.

Programul de vacanţă R.I.S.C. continuă în luna august cu activităţi şi pentru ceilalţi copii din clasele V-VII. Vor fi întreprinse acţiuni de ecologizare a zonelor limitrofe oraşului, în special în Teiuş-Corcana, activităţi recreative prin joc şi artă, precum şi cu activităţi de tip jobshadowing la finanţatorul programului, TMD Friction Caransebeş.

Mihaela PRAL